miercuri, 25 septembrie 2013

Vreme trece, vreme vine...

Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi si noua toate; 
Ce e rau si ce e bine 
Tu te-ntreaba si socoate; 
Nu spera si nu ai teama, 
Ce e val ca valul trece; 
De te-ndeamna, de te cheama, 
Tu ramâi la toate rece.


S-a incheiat vara, a trecut...si vine toamana incet cu roadele ei caci vara deja ne-a imbatat in de toate...E o treaba cu talc legatura asta intre anotimpuri...oare de ce-s patru? ...bineinteles suntem in zona temperata....dar asta e doar o explicatie goala eu am o traire legat de faptul ca sunt 4 nu e o notiune doar ca apartin unei zone sau alteia...pentru ca am fost si in zonele unde nu-i temperata clima si trairea e alta , complet diferita....si sa revin de ce sunt 4 oare?
si ce sunt anotimpurile?




daca ma uit la cuvant, imi vine si se poate sa fi cu totul pe langa sursa lui, dar mie imi spune ceva...a nota timpurile...anotimpurile...poate fi o treaba si asta...si daca notam timpurile vedem ca ele sunt mereu altele...sa notezi timpurile ...ce treaba . Si asta treaba ma duce cu gandul la o alta intrebare....daca noi notam timpurile ....oare de ce n-ar face asta intreaga natura?
si daca toata natura noteaza timpuri unde pot eu sa citesc ceea ce ea scrie?
hmmmmm.....

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.


si asa a venit si vremea painii caci iata am capatat de la moara un sac de farina de grau de anu asta.....
si am plamadit la ceas de seara pita astfel incat s-ajunga pentru o vreme, dar nu oricum ci am dichisit-o cu diverse trebi....usturoi si rozmarin, nuca de cocos si masline si au tot iesit 3 baghete lungi s-ntinse si un purculet de paine rotunda :) 



Si pan' s-au copt am cetit poezie am dat usor la dalta sa nu pierd vremea de pomana ....ca timpurile is pretioase.....



...asa cum painea are nevoie de ritm totul ca sa fie sanatos e bine sa fie inritmat....daca n-are un ritm moare....

Nici încline a ei limba 
Recea cumpana-a gândirii 
Inspre clipa ce se schimba 
Purtând masca fericirii, 
Ce din moartea ei se naste 
Si o clipa tine poate; 
Pentru cine o cunoaste 
Toate-s vechi si noua toate.


...chiar asa is si painicile mele a caror reteta v-o dau numa daca o cereti ! Ele s-au copt si s-au facut frumoase....si om vedea dupa ce isi potolesc focul cat de multe ne pot spune ele din graiul graului....






si acum cetiti in tihna cele ramase din spusele unuia dintre parintii nostri sacrii....


Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.


Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.
(1883, decembrie)