Pe cararea....cu agave

Intrebat fiind ce sunt agavele am zis ca nu-i deloc de rau augur sa incropesc un mic articol asa incat sa devina limpede din ce se obtine siropul de agave, tequila si inca alte cateva preparate care au la baza aceasta interesanta planta.

Agave victoria-reginae T. Moore, 1875

Origine: Provine din zonele aride mai joase ale muntilor Sierra Madre de Est, de pe teritoriul statului Coahuila si sudul statului Nuevo Leon, state aflate in nord-estul Mexicului.

Habitat: Creste in sol in mare parte calcaros, in zone desertice sau semi-desertice, fiind gasita din abundenta pe pante abrupte si pe peretii aproape verticali ai canioanelor – unde formeaza colonii mari. Este adesea gasita in asociatie cu specii de Hechtia – o bromeliada.
Existenta ei in natura a fost pusa in pericol la inceputul secolului 20, fiind vanata datorita aspectul ei special, dar odata cu dezvoltarea culturii ei in nurserii, cererea de plante achizitionate ilegal din natura a scazut foarte mult. Ramane totusi in Anexa 2 CITES a speciilor amenintate.

Etimologie: Un francez, Victor Considerant, a fost primul care a adus aceasta agava in Europa din Mexic in 1872, castigand medalia de argint la o expozitie floristica din Paris. Din pacate acest prim specimen premiat a fost udat excesiv si a murit in iarna urmatoare. In toamna anului 1874, Considerant a recidivat, de aceasta data a importat 12 exemplare, cea mai mare fiind plantata in Jardin de Plants din Paris. 7 plante au ajuns in Belgia, la nurseria lui Louis Desmet, in Gent. Desmet a prezentat plantele la o expozitie internationala de plante din Cologne, unde a fost prezentata publicului ca Agave sp. nova.
Plantele sale au starnit interesul binecunoscutului colectionar John Peacock care a cumparat intregul lot, ulterior castigand premiul 1 la expozitia Royal Horticultural Society din octombrie 1875. Pentru ca planta nu era inca denumita oficial, Peacock a sugerat numirea ei in onoarea reginei Victoria. Cand a fost obtinuta aprobarea Casei Regale, Thomas Moore, curator al Chelsea Garden si editor al revistei Gardeners’ Chronicle a descris planta in numarul aparut in 16 octombrie 1875.
Descrierea plantei sub noul nume a produs mare suparare lui E. A. Carriere, editor al Revistei Franceze de Horticultura, care considera ca planta ar trebui sa aiba un nume mai frantuzesc, odata ce ea a fost prezentata in Franta inainte de plecarea ei spre Anglia. El a scris un articol pe aceasta tema si a redenumit planta ca “Agave consideranti”, dar din nefericire acest nume nu a fost acceptat de lumea botanica.

Descriere: A. victoria-reginae este considerata una din cele mai frumoase agave. Specia tipica formeaza rozete solitare, dense, cu un diametru de pana la 45 cm.

Temperatura

In caz de cultivare, temperatura in timpul zilelor de vara trebuie pastrata intre 20°C - 30°C si poate scadea pana la 12°C - 15°C in noptile de vara, pana la 12°C - 18°C in timpul zilei de iarna si nu mai putin de 5°C in timpul noptii de iarna.

Cel mai bun mod de a pastra temperatura in timpul verii este sa le cresteti afara din mai pana in septembrie si sa le plasati intr-un loc insorit unde primesc lumina solara maxima. Din septembrie pana in mai ar trebui sa fie mutate la o fereastra orientata spre sud.

Agavele au frunzele in culori variate de la verde deschis ca si iarba  pana la albastru/verde cu forme variate, acesta fiind cel mai popular tip.

Udarea 

Iarna agavele ar trebui udate atat cat sa nu se permita uscarea radacinilor. Din martie incolo, planta va incepe sa creasca si cantitatea de apa creste gradual pana la finalul lunii mai cand planta este in plina crestere.

In timpul vremii fierbinti va trebui sa udati plantele o data pe zi De la finalul lui septembrie udarea trebuie redusa pentru a permite plantei sa intre intr-o stare de semi-inactivitate. Din noiembrie, trebuie sa reincepeti regimul de udare pentru iarna.

Lumina 

Cresteti agavele intr-un soare stralucitor in timpul verii si iernii pentru a evita cresterea slaba. Lumina puternica a soarelui va incuraja culorile frunzelor sa se dezvolte.

Tipul de vas pentru Agave

Agavele sunt cel mai bine crescute intr-un vas de tip teracota care ar trebui sa aiba cel putin o gaura de drenaj la baza si ar trebui sa nu fie smaltuit. Acest tip de vas permite drenajul bun si permite pamantului de flori (astfel si radacinilor) sa respire.

Se extrage din ea minunatul sirop de agave, un ingredient foarte des folosit in bucatarie si cofetarie , mai ales cea raw vegana.

Cartofi cu pesto si ou

Cartofii noi sunt una din cele mai apreciate, de catre mine, aparitii ale fiecarui inceput de vara. E drept ca vara se apropie de sfarsit acum dar inca mai puteti da de ei daca rascoliti bine pietele si daca ii gasiti luati circa 2 kg si pregatitii astfel:

Fierbeti cartofii cam atat incat sa intre furculita in ei dar sa nu se zdrobeasca si nu-i curatati de coaja ci doar ii spalati foarte bine. Apoi ii lasati sa se raceasca si ii taiati cum se vede in imagine.

Pentru pesto aveti nevoie de:
2 leg busuioc
1 legatura patrunjel
50 seminte de pin
100 ml ulei masline
2-3 catei de usturoi

Tocati verdeturile marunt adaugati usturoiul si semintele de pin si cu un blender de mana mixati pana obtineti o pasta verde si omogena, puneti putina sare si adaugati uleiul de masline.

Pentru ou luati un vas mic cu circa o cana de apa, il pueti pe foc si cand apa aproape fierbe stoarceti jumatate de lamaie. apoi spargeti oul ca si pentru ochiuri insa cu grija sa nu se imprastie si la foc mic pregatiti acest ou fara insa a deveni tare.

Intre timp intr-o tigaie topiti niste grasime de palmier sau de cocos si adaugati cartofii la rumenit, cand sunt gata rosiori pe margini turnati cu pesto peste ei din belsug si puneti asezati oul cand ii luati de pe foc.

sa aveti pofta.

Rattouille's......o reteta...un desen animat...o poveste

Sa spui povesti copiilor e o arta ...o arta straveche care se ingrijeste de sufletele lor si sadeste seminte care mai tarziu vor creste in inspiratii, imbolduri, impulsuri si pot ajunge sa dea viitorilor "oameni mari" instrumente prin care visele sa nu ramana doar vise....

Soarecul asta a fost un personaj pe care l-am savurat impreuna cu feciorasul meu pe atunci de vro 4 anisori care nu se mai satura sa se joace de-a bucataria si care ( intamplator oare ? ) acum vrea sa faca prajituri si amesteca cum poate el faina cu ou si lapte si le mai da si nume, ultima realizare a lui Bogdan,fiul meu, este Dragonul de Zahar...o coca dulce putin necoapta dar pe care el a dat-o in bucatele tuturor...

Cand ajunge hrana sa te "teleporteze" dincolo de ingrediente si reuseste sa te duca in lumea interioara a celui care a pregatit-o si a ta aducandu-ti aminte de radacinile tale , de bucuriile tale, de suferinte si de fapt de cine esti tu ...atunci mancarea nu mai e doar mancare e hrana pentru trup suflet si spirit.

Ce amesteci in bucatarie e foarte important dar mai important decat Ce, este Cum amesteci si cum te amesteci in mancare...te daruiesti pe tine nu doar niste legume si niste condimente...

Bineinteles ca am incercat si eu reteta ca doar de dupa o asa poveste in spatele ei nu mai este doar o reteta si potrivita cum trebe este ceva extraordinar, trebe doar sa nimeresti combinatia perfecta cu textura si cu o traire a ta si iese un vis....

• ardei rosu (1)
• Ceapa (1/2)
• ,cimbur proaspat (3 crengute)
• piure de rosii proaspete (1 cup)
• dovleac mic (1)
• Zucchini (1)
• vanata mica ( 1) 

ulei de masline ( 2 linguri)
usturoi ( 3 catei rasi)
sare
piper
Branza de capra( pentru marele final)

Intr-un vas pentru cuptor asezati pasta obtinuta din rosii in care adaugati usturoiul ceapa feliata si putina sare,
feliati toate legumele egal si subtire si asezati-le frumos asa ca in poza ;) si presarati piper si cimbru si inca putina sare, turnati uleiul de masline si la cuptor apoi la 180-200 grade pentru vro 45 de minute.

Intre timp fierbeti niste apa si puneti cuscus la umflat si cand au inceput legumele sa sfarie de coapte si sa straluceasca si sa miroase a copt, pregatiti o farfurie si asezati cu grija asa incat sa ramana totul intreg si cu o lingura de branza de capra serviti.

Cand e rost si sens ...

Se spune ca inimile care bat impreuna pentru aceleasi idealuri se aud departe si se cheama unele pe altele pentru ca le anima acelasi spirit.

Cum nimic nu este intamplator, iata ca o astfel de chemare s-a infaptui si incepand de saptamana viitoare respectiv de miercuri 5.09.2012 Bucatarul Vegetarian si-a gasit o casa mai speciala in care visele si magia ingredientelor pot sa faca si alte inimi sa auda mai mult decat doar hrana.

Casa care m-a primit este OMRA - ELIAS unde impreuna cu Mihaela si cu toti cei care stau alaturi de ea in acest loc traznit si altfel din inima Bucurestiului plin de o gramada de contraste.

Ne-am asezat la un ceai si-am hotarat sa ne unim drumurile cat or vrea mocasinii fieacaruia sa tina ca si asa pasim pe aceeasi carare si cum calatoria e mereu presarata de felurite intamplari si intalniri, iata ca ne-am dat mana si am pornit impreuna mai departe.

Acest loc o invitatie spre a construi impreuna cu cei care se alatura o lume unde acasa e printre cei care stiu sa-ti ofere pasiunea lor viziunea lor in asa mod incat a ta sa se potriveasca perfect fara a se stirbi in vre-un fel. Il gasesti usor pe Occidentului 11, intre Calea Victorie si Str.Buzesti. si tot usor o sa ma gasiti si pe mine in fiecare miercuri si sambata altauri de ei. Ce vom face impreuna va invit cu drag sa descoperiti ;) .

Proaspat racoros si inca varatic.....Mandalicios de aromat

Sa te joci cu gusturile e similar cu a te juca pe panza cu pensula si culori. Fara exagerare nici o diferenta,
de fapt opera de arta  a bucatariei e si mai valoroasa prin impermanenta si mai ales prin o atat de intima relatie cu cel care pe drept cuvant in acest caz se numeste "consumator de arta".

Si nu mancati orice.... mancati MANDALE! poate suna ciudat ce sa caute mandalele in bucatarie si mai ales cum sa le mananc haaaa.....dar esenta mandaleleor nu sta in desen nici in imagine acestea sunt doar fotografi de moment a ceva ce se metamorfozeaza , pentru mine sunt CADAVRE aceste imagini efectiv CADAVRE care trebuiesc ingropate in efemeritate!

Acum ganditi-va la o mancare indiferent care , dar care v-a impresionat intr-atat incat nu puteti uita combinatia de gusturi acolo in acea senzatie este nimimc altceva decat poarta catre fortele care la un anumit moment s-au reunit in acea combinatie pentru a va da posibilitatea sa explorati infinita lor posibilitate de manifestare.

Vreti sa intelegeti bucataria apropiativa de fortele din spatele ingredienteleor. Vreti as intelegeti si sa cunoasteti Mandalele...apropiatitva de aceleasi forte dar cu un alt fel de privire. Pentru bucatarie, ochii trebuie sa moara, pentru Mandale trebuie sa devina doar unelete si sa nu va blocati in forma sau culoare.

O Castraveciada mentolata e ce vedeti mai sus! Si este racoritoatre proaspata si unica la gust....parca limonada clasica si-a cam facut hatarul pe la noi si e nevoie sa vedem ce mai putem incerca nou, asa ca luati:

4 -5 castraveti ( romanesti va rog) facuti suc
1 legatura de menta
4 lime ( stoarsa zeama de la ele)

le amestecati in blender si puneti gheata la sfarsit!

Racorire gustoasa!

Guacamoleeeeee

Nu-i un fruct romanesc si nici nu e chiar fruct dar avocado are o gramada de utilizari , cea mai frecvent intalnita e pentru a face acesta pasta minunata care mancata cu niste painici cude este absolut fabuloasa, este usor de pregatit gustoasa si gata in efectiv 10 minute.

Ce va trebuie pai luati asa :

2 buc avocado
2 rosii
1 lamaie
1 ceapa mica ( optional )
1 catel de usturoi ( optional)
1 legatura coriandru( proaspat daca nu merge si uscat)
3 linguri ulei masline
1ardei iute( obtional si nu-l folositi tot frige!!!!!!)
sare
piper

Curatati avocado de coaja si il stropiti cu zeama de la lamaie si il lasati sa stea o vreme( pret de macar 5 minute sa se patrunda de gust).Trebuie stiut ca avocado nu are un gust pregnant e destul de fad si chiar poate deveni usor gretos daca e consumat prea mult. Scoateti miezul rosiilor si taiati cubulete , tocati putin ardei si adaugati coriandru , sarea si uleiul de masline. Piper doar daca nu-i destul foc de la ardei.:)

Am uitat inainte sa adaugati toate cele tocate zdrobiti avocado imbracat in lamaie cu furculita astfel incat sa obtineti o pasta dar lasati si bucatele ne zdrobite sunt foarte faine prin pasta in sine sa mai dai si de ceva mai consistent ca textura.

Luati crackersi cruzi sau painici deshidratate si dupa ce va lingeti degetele, caci zau nu merita sa  mancati cu altceva decat cu toate manuteleeeeeeeeee!

Pofta sa va fie sclavul nevoii!!!!

Racoroasa lebenitonada....:)

Iubesc pepenii rosii la nebunie, de cand apar si pana tarziu cand nu prea mai is asa grozavi nu ma pot opri sa-i mananc, efectuiv sunt o minunatie.

Ce e si mai interesant e sa observati felul de a face lucrurile al naturii....in mijlocul celei mai secetoase si uscate perioade a anului , se coc cele mai pline de apa fructe care isi extrag apa intr-un mod foarte aparte din  adancurile pamantului si o inmagazineaza printre zaharurile fructelor( fructoza) alaturi de alte elemente necesare mentinerii unui nivel de hidratare cat mai ridicat.

O recomandare a mea este sa incercati sa consumati fructele in sezonul lor , fiecare cat mai proaspat si daca sunteti suficient de educati in a va asculta corpul , veti simti cand ati atins un nivel de saturatie al elementelor care le asimilati dintr-un anumit fruct sau leguma ca respectivul fruct nu va mai cheama, nu mai aveti pofta sa-l mancati.

Dar asta nu este singura metoda de a consuma lebenita, harbuzul, pepenele rosu sau cum s-o mai numi acest delicios dar al verii.

Incercati urmatoarea reteta

2 cani de pulpa de pepene obtinuta prin blenuire si strecurat de samburi
1cana de suc de lamaie
3-4 linguri sirop de agave( daca simti ca e cazul)

Cred ca imaginile va spun destule legat de ce este de facut ;).

LEBENITZONADA RACOROASA E GATA!

Mancarea asta....mancarea asta

Din mai multe motive n-am mai scris si n-am mai publicat, candva aveam un alt blog pe care postam multe lucruri legate de necesitatea trezirii din ignoranta si ipocrizie...am inceput sa caut solutii si nu doar sa transmit informatie mai departe, primele solutii si cele mai la indemana au fost cele legate de ce Aleg sa mananc, cum aleg sa cumpar si de unde...apoi ce implicatii au actiunile mele si cum ajung ele sa se simta in Intreg( ma refer la tot social, cultural, personal, etc.) ...

Intre timp s-au intamplat multe in viata mea, schimbari mai ales pe toate planurile si intorsaturi si provocari si cate si mai cate, unele decizii insa au ramas in picioare.

Nu vreau sa va vand gogosi inca beau o cana de lapte sau manac un ou destul de rar dar inca o mai fac...si aici insa aleg cu mare grija ce fel de lapte si ce fel de ou.

De ce ? hmmm....pentru ca conteaza! fiecare alegere conteaza! Gusturile se discuta , alegerile se vad, felul de a fi iese in evidenta in fapte.

Cred ca merita sa aruncati un ochi la sau poate chiar pe amantrei( care aveti 3 :P ) la acest documentar.

Ritmul invinge intodeauna forta

Orice schimbare pe care intentionam sa o facem in special in ceea ce priveste hrana , tine in mod special de schimbarea obisnuintelor si mai mult de restabilirea unei relatii cu propriul trup atat de intima incat sa te deschizi spre a asculta care sunt nevoile sale.

De aici pleaca totul.

Pe langa trupul fizic avem un trup de o structura mai fina in care vietuiesc si se manifesta obisnuintele noastre, de la felul cum ne legam sireturile la felul cum ne spalam pe dinti la felul cum reactionam in diverse situatii bazat pe ceea ce ne-am insusit in copilarie de la parinti, prin educatie si societate...

Este foarte adevarat ca ceea ce ne ofera societatea ca mijloace de a ne educa acest trup, pentru ca poate fi educat sunt desul de limitate daca nu sti ca ai un asfel de trup, lucrurile se schimba cand intervine constientizarea existentei lui. 

"Ceea ce nu cunosc nu exista"...nu este o expresie pretentioasa ci un fapt verificabil si spre care va provoc 

sa il verificati, pentru a nu lasa asa neexemplificata o astfel de afirmatie amintiti-va o situatie in care adulti fiind ati descoperit ceva ce pana atunci efectiv nu l-ati constientizat ( situatii sunt multe caz personal momentul cand am invatat ce rol joaca si cum sa recunosc diferitele instrumente intr-o orchestra...a fost Wow pentru ca   

prin prisma faptului ca nu cunosteam auzeam dar nu stiam ce, acum pot sa identific instrumente si sa le aud cum intra ce rol joaca cat cum sa le separ auditiv, este adevarat ca e un exemplu mai complex, dar puteti pleca de la lucruri foarte marunte cum sunt spre exemplu ticurile verbale si cate si mai cate) odata cu constientizarea o noua lume se deschide si complet altul este raportul proprui cu lumea in sine.

Daca putem sa ne educam trupul fizic, putem sa ne educam si obisnuintele in conditiile in care acestea le-am dobandit obisnuindu-ne sa facem anumite lucruri intr-un anumit fel.

Cel mai bun mod de a schimba o obisnuinta nu este de a o respinge sau reprima ci de a o inlocui cu alta noua.

Acest principiu se aplica si obiceiurilor de a manca , care de cele mai multe ori sunt proaste si nu tin absolut deloc cont de ce fel de oameni suntem noi.

Ritmic schimbati un obicei si acordati timp sa se aseze intre obiceiurile voastre si asfel forta de rezistenta pe care vechile obiceiuri o manifesta din inertia obiceiului se va diminua si un noi obisnuinte vor putea creste si inflorii si odata cu ele  si sanatatea voastra.

Ritmul invinge intodeauna forta....incercati sa verificati asta infaptuind.

Bun gasit este un proiect care a aparut din necesitatea schimbarii unor obiceiuri vechi ;) ....si astfel Bucatarul Vegetarian vine la voi spre voi sa gateasca pentru si impreuna cu voi. :)