Am luat mojarul si pistilul in mana si cu o mana mica de boabe de piper amestecate am inceput sa mojarez....se intampla ceva superb cand incepi sa sfarmi usor cu dragoste si totusi cu suficienta intensitatea ceea ce natura a condensat intr-o boaba....o intreaga lume este acolo ascunsa....Toate impresiile si starile unui an se strang intr-o samanta indiferent care ar fi ea si daca iti deschizi simturile, poti pasi prin portile lor inapoi in timp sa te apropii de starea si de felul anului in care au fost culese...E exact cum fac cunoscatorii de vinuri cand deschid o sticla veche, dupa aroma gust si buchet, dupa asprimea si dupa senzatia tactilo-gustativa la nivel de limba pot ( cand sunt scolite aceste simturi) sa spuna daca acel an a fost secetos sau nu, daca strugurii s-au copt destul sau nu, daca a fost un an plin, imbelsugat sau mai saracacios....si daca asta se poate dintr-o sticla de struguri prelucrati...ceva se intampla....ramane fiinta acelui an acolo...esenta lui....si asa....daca ne gandim ca in trecut fiecare an era un prunc ce se nastea odata cu amurgul celuilalt si care crestea, isi dadea in petec intai, apoi matur se implinea si cu bucuria unei vieti implinite se retragea lasand loc urmatorului....asta spun legendele...
Ma intreb, oare nu-i aceeasi treaba inchisa si in seminte?....caci ele sunt purtatoarele si instrumentele pe care an de la an si le da sa poata sa-si manifeste virtutile si splendoarea...preluand si ducand mai departe ceea ce au lasat stramosii sai....
Desi pare asa rupt din povestile cu zane, aici sta ascuns un adevar pentru omul ale carui porti sunt deschise...o realitate suprasensibila isi varsa intreaga fiintialitate in condensatele boabe de tot felul...stiti oare cum miroase lumea spirituala?.... oare miroase?...:) ....
Incet ma apropii iar de momentul mojararii, caci o aroma de un anume fel se raspandeste si imi inunda narile trezind in mine culori si forme si trairi, imagini ale vremilor din anul trecut, caci e prinsa in ea intreaga sa valtoare .....pe langa asta fiinta toata a piperului isi varsa in mine esenta sa ascunsa, si-mi spune cat de drag ii este sa poata fi alaturi de cei ce stiu sa asculte in tihna la taina sa....caci este o fiica a focului nestins ce vesnic arde in vapai de spirit, ce si-a croit singura in lume un drum sa poata sa ajute omul atunci cand vremurile negre isi arata coltii, sa poata sa-i cladeasca launtru foc si jar...cand iarna sta sa fure din ale lui puteri....
Dupa o astfel de impregnare, o transa usor aspra de cateva clipe, starea se imprastie usor si arunc boabele zdrobite peste untul topit si le sacrific pentru o domnita infrigurata intr-o zi de toamna....lasand sa curga un sos de piper alb peste niste cartofi rumeni cu friganele de broccoli....
Cine e oare aceasta bobita focoasa?
Ea este samanta unui arbust catarator, peren. Crengile sunt solide, se catara si se ramifica pe punctele de sprijin. Frunzele sunt late, ascutite la baza, puternic striate. Florile sunt in forma de deget, cu multe protuberante mici; frunzele au marimi variabile. Fructele sunt ovoide sau sferice, de culoare rosie aprinsa atunci cand sunt coapte. Semintele sunt, de obicei, de forma sferica.
Se cultiva in zonele tropicale, foarte calde si umede.
Piperul este nativ din Malabar, o regiune pe coasta vestica a sudului Indiei; astazi, aceasta regiune apartine provinciei Kerala. Piperul este cultivat de milenii. Forma sa salbatica nu a fost inca identificata cu certitudine, dar exista cateva specii inrudite intre ele in sudul Indiei si in Birmania.
Piperul negru si alb sunt cunoscute inca din antichitate, dar piperul verde (si, mai ales, cel rosu) sunt “inventii” recente. Piperul a ajuns in Asia de Sud-Est acum mai bine de 2.000 ani; s-au gasit dovezi ca la acea epoca crestea deja in Malaezia si Indonezia. In a doua jumatate a secolului XX, productia de piper a crescut dramatic, datorita noilor plantatii infiintate in Thailanda, Vietnam, China si Sri Lanka. In Lumea Noua, Brazilia este cel mai important producator de piper, plantatiile ei aparand pe la 1930. Pe plan mondial cei mai importanti producatori sunt India, urmata de Indonezia, a caror productie cumulata depaseste 50% din productia totala anuala.
Cea mai importanta sursa de piper alb este mica insula indoneziana Bangka, la sud-est de Sumatra. Boabele se numesc Muntok, dupa portul principal al insulei. Cantitati mai mici de piper alb se produc in Sarawak, unde cea mai buna calitate se numeste “Sarawak Cream Label”. Mai este si piperul alb brazilian, care are insa o aroma slaba, si care este considerat ca avand o calitate inferioara. Brazilia produce piper alb, verde si negru, de-a lungul Amazonului, in statul Para.
Numele piper deriva din numele sanskrit “pipali”. Acesta a dat nastere grecescului “peperi” si latinescului “piper”. In aproape toate limbile contemporane denumirea piperului provine din sursa latina. Exemplele include “pepper” in engleza, “pepr” in ceha, “poivre” in franceza, “pfeffer” in germana, “pippuri” in finlandeza, “perets” in ucrainiana. Dintre limbile europene doar cele iberice, “pimienta” in spaniola si “pimenta” in portugheza, au origine diferita.
Cateva limbi semite din Asia de vest au imprumutat de asemenea grecescul “piperi”: “filfil” in araba, “pilpel” in ebraica, “biber” in turca, “bibari” in kurda, “pilpili” in georgiana si “bighbegh” in armeana. Ajungand relativ tarziu in Mediterana (cam in secolele IV – V), piperul nu este descris in Vechiul Testament.
In sanskrita, denumirea cea mai frecventa pentru piperul negru este “marichan”, de aici derivand “milagu” in limba tamila, “miriyalu” in limba telugu, “kali mirch” in hindi si urdu.
Denumirea sanskrita este sursa termenului modern indonezian, “merica”, termen care a fost imprumutat in limbile malaeziene in acelasi timp cu cultivarea piperului, acum 2.000 de ani.
Chinezescul “hu jiao”, care inseamna “piper salbatic”, este sursa denumirilor din japoneza “kosho” si coreeana “huchu”.
Cel mai bine este ca piperul sa fie cumparat sub forma de boabe, piperul proaspat macinat fiind de departe superior celui comercializat ca pudra. Boabele intregi isi pastreaza calitatile pe timp nedefinit, dar macinatura isi pierde aroma si iuteala, in timp. Boabele se pastreaza cel mai bine in containere inchise ermetic, la adapost de lumina si umezeala.
Este utilizat in preponderenta cel negru, dar desi sunt boabele aceleasi plante momentul culegerii spune ce culoare are si mai ales ce predomina aroma sau iuteala sa.
Exista 4 feluri de piper respectiv alb, rosu, verde si negru provenind de la aceeasi planta si mai sunt cateva versiuni de piper care provin de la alte plante, dar despre care voi scrie separat....nu-i bine sa fie toata taina dezlegata odata.
Daca va lipseste din casa....e ar fi bine sa-l luati e util....si despre scopul sau mai vorbim pe larg....la Ingrediente este disponibil daca vreti ceea ce folosesc eu.
Pofta sa va fie slujbasul nevoii!
vineri, 2 noiembrie 2012
joi, 1 noiembrie 2012
Vine vine Sambataaaaaaaaa......
Si daca vine....vin si eu in intampinarea voastra cu 2 retete speciale pentru aceasta zi , care dupa azi nu le veti mai putea savura la Omra decat daca.....intrebati de mine :P si daca sunt pe acolo....
M-am gandit ca n-ar strica sa aruncam o privire in bucataria thailandeza( am avut niste experiente extrem de delicioase cu aceasta bucatarie ), drept pentru care va provoc sa incercati sa va apropiati alaturi de mine de ea printr-un fel de mancare cald, este de fapt o salata calda cu orez care va va intampina intr-un mod aparte....cum?....va las sa descoperiti voi la Omra....
....iar daca nu va cheama exotismul, poate va cheama autohtonismul....pentru ca am o alta reteta pentru voi pe care n-am sa o detaliez decat imagistic si pe care va invit sa o descoperiti....e de bun augur sa va spun ca le puteti lua acasa retetele daca veniti sambata sa le gustati ;).
Pofta sa va fie slujbasul nevoii!
M-am gandit ca n-ar strica sa aruncam o privire in bucataria thailandeza( am avut niste experiente extrem de delicioase cu aceasta bucatarie ), drept pentru care va provoc sa incercati sa va apropiati alaturi de mine de ea printr-un fel de mancare cald, este de fapt o salata calda cu orez care va va intampina intr-un mod aparte....cum?....va las sa descoperiti voi la Omra....
....iar daca nu va cheama exotismul, poate va cheama autohtonismul....pentru ca am o alta reteta pentru voi pe care n-am sa o detaliez decat imagistic si pe care va invit sa o descoperiti....e de bun augur sa va spun ca le puteti lua acasa retetele daca veniti sambata sa le gustati ;).
Pofta sa va fie slujbasul nevoii!
luni, 29 octombrie 2012
Sumac...o mirodenie aparte
Cand te intalnesti cu cate o mirodenie prima data daca esti in bransa sau nu, e la fel ca si cum te-ai intalni cu un necunoscut, care poate sa iti schimbe complet viata si sa te transforme in ceva ce nici n-ai banuit si sa te duca in locuri si ipostaze in care nu ti-ai imaginat.....daca o mirodenie vine spre tine vine sa iti spuna povestea ei si totodata sa te cheme sa o alchimizezi , trecand-o prin finele structuri ale fiintei tale intr-atat incat sa capete un nou sens , o noua prospetime un nou inceput.....
Ce este si mai interesant e ca treceti pe langa copacii de "sumac" in fiecare zi prin parc si habar nu aveti, ei sunt totodata si foarte ornamentali....asa ca ochii mari deschisi si cautati....
Denumirea “sumac” (sub care acest condiment este cunoscut) este de origine semitica, si pare sa derive din adjectivul aramaic “summaq” (rosu aprins). Numele a fost transportat in limbile europene prin intermediul termenului arab “sumac”.
Numele botanic Rhus este o latinizare a numelui grecesc al plantei, “rhous“, de origine necunoscuta. Numele speciei, coriarius, se refera la utilizarea plantei pentru tabacit (din latinescul “corium“, piele).
Numele german “Essigbaum“ (copac de otet) -folosit mai ales pentru Rhus typhina, planta ornamentala des intalnita in Europa- se referea initial la Rhus coriaria si se justifica prin gustul acru al fructelor.
Fructele uscate (bace), de obicei pisate (se comercializeaza de obicei ca pudra de culoare vanata-roscata, deseori in amestec cu sare).
In Europa este disponibila comercial numai Rhus coriaria. In America de Nord insa, doua specii indigene (Rhus glabra si Rhus aromatica) detin o mica parte de piata; fructele lor uscate erau utilizate de amerindieni pentru bauturile lor traditionale, dar nu se mai folosesc in ziua de azi. Speciile de otetar aromatic din Lumea Veche si din Lumea Noua sunt foarte asemanatoare.
Otetarul mirositor este o tufa din familia Anacardiaceae si atinge inaltimea de 3 m. Are tulpini cenusii sau roscate; taiate, acestea lasa sa curga o rasina. Ramurile tinere sunt acoperite de un fel de puf. Frunzele sunt penate, cu pana la 11 frunzite eliptice zimtate, pufoase pe partea de dedesubt. Toamna frunzele capata o culoare rosu-aprins. Florile albe sunt urmate de buchete conice de fructe, fiecare din ele intr-o coaja cafeniu-roscata, acoperita de puf. Fructul creste in buchete dense. Bacele individuale sunt mici, rotunde, cam de 10 mm in diametru, rosu-cafenii, acoperite de puf.
Inmultindu-se usor prin seminte otetarul creste cel mai bine in pamant sarac. In Sicilia, unde este intes cultivat si creste si salbatic in zona de munte, calitatea pare sa creasca odata cu altitudinea.
Fructele de otetar se usuca si se piseaza pana la formarea unei pudre aspre.
Aroma de otetar mirositor este placuta si caracteristica. Gustul este acru, fructat si astringent.
Otetarul mirositor (sumacul) este un condiment foarte popular in Turcia si Iran, unde fructele pisate sunt imprastiate cu generozitate peste orez. In amestec cu ceapa proaspat tocata este deseori mancat ca aperitiv. Binecunoscuta specialitate turceasca “döner kebap“ este de multe ori condimentata cu sumac.
In Iordania este foarte popular un amestec numit “zahtar“ (za'tar); acesta isi ia numele de la o specie locala de maghiran, care este unul din ingredientele principale. Cum acest maghiran nu se gaseste in afara regiunii, este inlocuit cu un amestec de maghiran cu cimbru de cultura, sau oregano. Apoi zahtar se prepara combinand maghiranul uscat cu seminte de susan, sumac, sare si, optional, piper. Amestecuri similare se pot gasi si in Siria si Israel. Zahtar se foloseste in special pentru a condimenta carnea fripta; combinat cu ulei de masline se mai poate folosi pentru a inmuia in el painea, la fel ca inruditul amestec egiptean “dukka“.
In Iordania este foarte popular un amestec numit “zahtar“ (za'tar); acesta isi ia numele de la o specie locala de maghiran, care este unul din ingredientele principale. Cum acest maghiran nu se gaseste in afara regiunii, este inlocuit cu un amestec de maghiran cu cimbru de cultura, sau oregano. Apoi zahtar se prepara combinand maghiranul uscat cu seminte de susan, sumac, sare si, optional, piper. Amestecuri similare se pot gasi si in Siria si Israel. Zahtar se foloseste in special pentru a condimenta carnea fripta; combinat cu ulei de masline se mai poate folosi pentru a inmuia in el painea, la fel ca inruditul amestec egiptean “dukka“.
O alta utilizare a sumacului se intalneste in Liban, Siria si Egipt: fructele se fierb in apa pana rezulta o esenta extrem de acra, care se adauga la felurile cu salate si legume; aceasta metoda este cunoscuta inca de pe vremea romanilor si este foarte asemanatoare cu utilizarea tamarindului in bucataria contemporana indiana si indoneziana.
Totusi nu va limitati doar la atat la atat si cautati sa vedeti dincolo de limitele voastre cat de departe poate fi folosita o mirodenie, nu va dati inapoi in a o adauga in diverse sosuri fructate, in cremoasele siropuri realizate pentru deserturi si vedeti daca cumva nu veti descoperii noi si noi fete ale acestei minunate plante....posibilitatile zac toate dincolo de limita obisnuintelor.
Daca va bate gandul sa il folositi si nu stiti de unde sa-l luati cautati-ma si am eu berechet :) e 5.8 lei 100 grame si in caz ca nu sunteti impatimiti al lui va ajunge vreme multa.
Pofta sa va fie slujbasul nevoii.
duminică, 28 octombrie 2012
Alta duminica....plina....
O dimineata putin anapoda azi pentru ca m-am trezit cu mai greu si cumva nedumerit, un ceas spunea una altul alta si nu intelegeam care e treaba pana m-am dezmeticit si am realizat ca s-a schimbat ora si am intrat in ora de iarna....vremea a fost si ea intr-un fel aparte azi luna e in crestere si aproape plina si asta face ca nivelul meu de energie sa atinga un maxim usor usor, ai zice ca e de bine dar nex somn decat foarte greu si altele care vin cu abundenta de energie, norocul meu ca nu duc lipsa de consum.....:P
Una peste alta iata ca am avut un sfarsit de saptamana plin, la Omra am gatit si cunoscut oameni noi pe arome italiene iar azi am cofetarit.....crud....si nu orice ci am facut doua torturi crude....
Chiar daca zmeura e mai varatica, cumva e un omagiu adus trecerii dintre cele doua fiice ale anului si am realizat acest tort cu blat din migdale si curmale crema din zmeura si caju, si o crema de ciocolata deasupra cu unt de cocos, unt de cacao si cacao cruda, pe care l-am garnisit cu zmeuricile proaspete.....si a plecat spre cei care au avut azi de sarbatorit.....
....si pentru a ramane in atmosfera de sarbatorit iata ca a mai fost facuta o strigare pentru un tort ceva mai mare de catre un alt om drag si care si-a dorit multa ciocolata ....drept pentru care am facut un tort exclusiv din ciocolata cruda dar care avea cateva insertii rosii din aceasi gama de fruct pentru a putea aduce suficientul contrast acrisor gustului abundent si bogat de ciocolata....
.....s-au adunat toate intr-un tort cu un nume pe masura a ceea ce starneste......
Una peste alta iata ca am avut un sfarsit de saptamana plin, la Omra am gatit si cunoscut oameni noi pe arome italiene iar azi am cofetarit.....crud....si nu orice ci am facut doua torturi crude....
Rapsodie de toamna
Chiar daca zmeura e mai varatica, cumva e un omagiu adus trecerii dintre cele doua fiice ale anului si am realizat acest tort cu blat din migdale si curmale crema din zmeura si caju, si o crema de ciocolata deasupra cu unt de cocos, unt de cacao si cacao cruda, pe care l-am garnisit cu zmeuricile proaspete.....si a plecat spre cei care au avut azi de sarbatorit.....
.....s-au adunat toate intr-un tort cu un nume pe masura a ceea ce starneste......
Pasiuni de Ciocolata
.....scrisul pe un tort pudrat cu cacao nu este ceva ce va recomand, a fost o provocare!!!....tulai, o provocare caci crema alba este realizata din caju si este in combinatie cu mierea extrem de lipicioasa ....de orice numa de pudra nu :)))))).....
Asa ca dragi mei mi-am petrecut si azi ziua printre iubitele ingrediente , oale, ustensile dar cred cu tot sufletul ca e de prisos sa vorbim despre ele ci trebe sa le gustam....
Aaaa si daca vreti puteti oricand sa ma sunati pentru un astfel de tort, pretul unui tort de circa 1.200 Kg respectiv 12 portii se ridica undeva la 180-200 de lei...si pot fi facute mai mici sau mai mari depinde cat despre variatiile disponibile sunt atat de multe incat efectiv va sugerez sa povestim si sa alegem impreuna.
sâmbătă, 27 octombrie 2012
Chocolate....o arta veche...in mod nou
Chiar daca nu sunt un exagerat de mare iubitor de dulciuri,( imi plac mult nu ma intelegeti gresit, insa doar atunci cand simt efectiv nevoia de dulce), totusi apreciez o ciocolata buna...insa cum a ajunge la o ciocolata care dincolo de gust sa fie si pusa la o un loc prin amestec de ingrediente care sa nu implice o serie intreaga de aditivi care sa o faca sa fie intr-un anume fel, iata ca a devenit o arta mai putin cunoscuta papilelor noastre, daca nu ne preocupa efectiv ce contine fiecare patratel de ciocolata....si pentru ca iubesc sa mananc ceva care sa nu simt ca-mi atinge si alte cele in interior in afara de senzatia de satietate si eliberarea de endorfine pentru a ma simti bine si impacat.....am creat o ciocolata...a mea proprie ca sa nu mai fie nevoie sa fac compromisuri....
Drept pentru care iata amestecand la un loc unt de cacao, unt de cocos, miere si cacao cruda am obtinut o excelenta baza care poate apoi sa fie aromata si variata in nenumarate directii de gust, si pentru a nu lasa baza goala si virgina am ales sa o marit cu niste boabe de goji si am facut buchetul de nunta cu flori de sofran.....daca va intrebati cum e o astfel de casatorie si cat rezita ea sub presiunea gurii lumii.....tuluai....e compromis in sine conceptul de casatorie caci judecatoarea limba nu se mai satura sa intalneasca astfel de relatii sa le divorteze pentru a-si umple sala intreaga de judecat cu un adevarat concert de gusturi...
Curand o sa o gasiti la Omra si nu numai si ambalata pentru a putea sa vedeti cu ochii inchisi si cu simtul gustului treaz ce vreau sa spun.
Drept pentru care iata amestecand la un loc unt de cacao, unt de cocos, miere si cacao cruda am obtinut o excelenta baza care poate apoi sa fie aromata si variata in nenumarate directii de gust, si pentru a nu lasa baza goala si virgina am ales sa o marit cu niste boabe de goji si am facut buchetul de nunta cu flori de sofran.....daca va intrebati cum e o astfel de casatorie si cat rezita ea sub presiunea gurii lumii.....tuluai....e compromis in sine conceptul de casatorie caci judecatoarea limba nu se mai satura sa intalneasca astfel de relatii sa le divorteze pentru a-si umple sala intreaga de judecat cu un adevarat concert de gusturi...
Curand o sa o gasiti la Omra si nu numai si ambalata pentru a putea sa vedeti cu ochii inchisi si cu simtul gustului treaz ce vreau sa spun.
Afinul si ale sale fiice...
Mi-am propus asa incet sa adun si sa va trimit rand pe rand cate ceva despre fructele noastre autohtone astfel incat sa puteti sa le cunoasteti dincolo de gust si de intrebuintare si din puntul lor mai stiintifico-spiritual pentru a putea sa deveniti constienti usor usor de importanta calitatii si felului in care va hraniti, este misiunea mea ca bucatar mai ales si mai apoi ca om sa va ofer aceste lucruri, sa va dau posibilitatile si potentialitatile ascunse in fiecare ingredient astfel incat sa puteti sa cunoasteti muzica, dansul, costumele, scenografia si luminile unei "sali de spectacol" unui Sanctuar mai maret decat va puteti imagina ......Bucataria.
Afinul
are numele științific Vaccinium
myrtillus L.. Popular i se mai spune afin de munte, afin negru, afene, asine,
coacăz, merișor de munte, pomușoară.
Este
un arbust mic, cu multe ramuri, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa
30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sale sunt scurt-pețiolate, mici, ovale,
denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe. Florile sunt verzui
roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte
1-2 la axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie.
Crește
în regiunile alpine pînă la altitudinea de 2000-2500 m, mai ales pe versanții
umbriți și umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stîncării și pe
soluri silicoase.
Frunzele,
împreună cu ramurile, se culeg în perioada mai-septembrie, după care se usucă
la umbră, în locuri bine aerisite. Fructele se culeg în perioada de maturitate
(când sunt bine coapte) în lunile iulie - septembrie, consumându-se fie uscate
fie proaspete. Pentru recoltarea lor se folosește un „pieptene” metalic.
Frunzele conțin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină si au proprietati hipoglicemiante
Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic), fructoza, factori vitaminici P ( antacianozide)
Frunzele și fructele de afin au proprietăți astringente datorită taninului. Au activitate antibiotică, modificând favorabil flora patogenă intestinală, și antidiareică.
Frunzele conțin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină si au proprietati hipoglicemiante
Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic), fructoza, factori vitaminici P ( antacianozide)
Frunzele și fructele de afin au proprietăți astringente datorită taninului. Au activitate antibiotică, modificând favorabil flora patogenă intestinală, și antidiareică.
Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentație sau de putrefacție), parazitoze intestinale, infecții urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) și diuretic precum și în reumatism, afecțiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulcerații cronice sângerânde.
Se pot folosi următoarele preparate:infuzie din frunze, decoct din frunze ,suc de fructe, decoct de fructe.
Dincolo de uzul sau medicinal direct cand este folosit in forma descrisa mai sus poate fi o dulceata absolut fabuloasa, in amestecurile cu mierea daca sunt pisate proaspete veti obtine un elixir alchimic care va aduce ( atentie nu faceti exces caci constipa) un plus de savoare culoare si gust tartelor, prajiturilor si sucurilor proaspete. In sezonul lui faceti-va vreme si mergeti sa il culegeti singuri sau macar dca treceti pe langa ele umpletiva gurile pana la refuz si savurati alaturi de mos martin....indicat sa nu :) , toata splendoarea acestui fruct-medicament.
Pofta sa va fie slujbasul nevoii.
vineri, 26 octombrie 2012
Sambata...un pranz in arome siciliene
Iata ca se facu sambata iar, ...si cum v-am zis in repetate randuri este o zi in care la Omra puteti gasi o reteta ( de data asta doua ) speciala pentru azi...asa ca sa nu ne lungim prea mult la vorba, azi gasiti pregatite doua delicioase retete de pe meleagurile insorite ale frumoasei bucatarii italiene...
Tomatine cu nuca busuioc si parmezan
Delicioasele rosii sunt puse nitel pe gratar cu ulei aromat de ghimbir si apoi parfumate cu condimente proaspete sa capete haina noua si li se aseaza o hainuta din nuca cu parmezan si frumos fular de busuioc, ca tot vine frigul si pornesc inca infierbantate spre voi sa va aduca veste din meleagurile cizmei...
Apoi sa nu ramana vestile ne asezate si fara ecou va intampina si un conte mai de vita veche...
Risotto cu verdeturi
...si pentru ca nu merge decat cu glas tare strigarea va chem sa incercati si sa-l alturati cu un pahar de vin alb sau roze...si de ce nu o companie renascentisto-romantica, sa nu uitati sa va dati putina culoare cu un shal sa nu va fie frig pe drum...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
.jpg)
.jpg)

.jpg)
.jpg)












