Puerto Rico....visul unei nopti de iarna....

Cateodata imi vin in suflet trairile vremurilor petrecute in pribegie, am umblat ceva si prin ceva locuri....iar acum statornicia se datoreaza unor lucruri ce au de aface cu tara asta si cu treaba mea prin ea....insa nu-s gata vremurile de pribegie....caci tot pribeag sunt si in capitala....ardelean intre pipitze de beton si cocalarii de carton printre altele, un provincial parvenit....nu ma intelegeti gresit nu doar acestea sunt personajele Bucurestului de azi dar nu pot sa nu-i remarc sunt iesiti ca basinile calului ( ciuperca urat mirositoare crescuta pe pasunile unde pasc oile si vacile la noi in ardeal ) si tre sa recunosc uneori sunt inspirationali....te fac sa sesizezi contrastul , antagonismul vietii si complementariatea lucrurilor....

In pribegie am umblat si prin frumosul port...acest PuertoRico in traducere portul bogat ....un port de colonie spaniola ....era prima mea iesire din granitele ardealului din granitele romanesti...si a fost o experienta, ca pe o vreme ca asta de acasa, eu la tropice sa imi scald chipul de ardelean in vantul acestei coaste....

...cand am pasit prima data se amestecase fascinatia cu un gol in stomac si cu o admiratie pentru loc si pentru cultura sa, pentru pastrarea unor legaturi stravechi imbinate cu cele aduse de conchistadori....felul in care s-a metamorfozat azi una din insulele marii Caraibelor .... atunci ma plimbam vrajit pe aceasta strada si ma gandeam cu jind la radacinile mele ardelenesti , care incet se sting acum si palesc, cum mi-au deschis ei mie o cale inspre lume si asa mi-au dat sansa sa ajung sa vreau sa cutez a privi si a ajunge departe....

.....aceasta strada din San Juan mi-a deschis ochii pentru prima data in privinta importantei identitatii unui om , a mea , a unui loc , a unei tari, a unei natii.....ei puertoricanii sunt oameni calzi cu ochii ageri pentru comert dar cu o foarte clara traire a importantei locului si rostului lor acolo.....aici s-a pus samanta dorului si a intrebarii rostului meu in acest neam romanesc....aici un puertorican mi-a raspuns ce este cel mai valoros pe acesta insula mica:  Puerto Rico es in nos otros...Puerto Rico e in noi....si in ochii sai a lucit intr-un mod aparte un foc....

S-a scurs ceva vreme de atunci ...si iaca, atunci cand vine vremea lui decembrie, imi revin in suflet aceste vorbe...ele au crescut in mine in timp un foc de alt fel decat cel puertorican...un foc romanesc ce arde tot mai viu....si pentru a putea sa aduc o multumire acestor vorbe , acelei intalniri am decis sa visez un vis de iarna ....un Vis puertorican.....

...caldura m-a indemnat catre ceva racoros si astfel am ales o forma caracteristica zonei foarte reci a acestui pamant....un iglu....un iglu exotic insa....caci murea , mango, vanilia si lyces au decorat interiorul , blatul l-am facut din nuci romanesti , alune de padure si migdale iar crema peretilor din nuca de macadamia.
L-am indulcit cu sirop de agave si am ascuns inauntru nitel lemongrass. L-am decorat cu exotice perle de portocala si sfecla si l-am servit cu ciocolata si piper Sechuan verde....

Ingrediente:

Crema :

nuca de macadamia 1 cana

 sirpo de agave 3-4 linguri

vanilie 1/2 lingurita

mango cuburi

lyces 6 bucati

mure 10 bucati

Blat : 

nuca romaneasca 

alune de padure

migdale

Ciocolata :

unt de cacao

zahar cocos

cacao

....visele se implinesc...iar eu acum visez la o Romanie Altfel, integra cu romani treji , darji si pe romaneste spus cu...coaie.

Fotografie: Alexandru Bugnariu

Reteta ...un oarecare bucatar de la Lovegan....