O calda salata de Quinoa

Stiu ca n-am descris inca acet ingredient si ca nu l-am prezentat insa am sa va dau intai o reteta cu quinoa si apoi promit ma revansez cu un material legat de aceasta pseudocereala provenita de pe tarmurile continentului amerindian.

Pentru aceasta reteta am folosit quinoa rosie , ea se gaseste in mai multe variante, alba neagra sau rosie( tre sa va spun ca amestecand aceste 3 culori in salatele sau in preparatele cu quinoa veti face o adevarata senzatie)....

Afara frigul incepe sa creasca tot mai mult si langa soba ( sau calorifer depinde de fiecare) o astfel de salata calda vine numai bine sa bucure intreaga fiinta, caci nu e doar calda mai e si dulce....

Salata de Quinoa cu nuci, mure si scortisoara

Aveti nevoie de :

1 cana de apa

1 cana de lapte 

200 gr quinoa rosie( nu este obligatoriu poate fi si alba)

200gr mure sau zmeura sau amestec

2 linguri sirop de agave( sau miere) 

1/2 lgt scortisoara

un praf de ienibahar

putina sare

nuca

Amestecati apa cu laptele si adaugati quinoa, aduceti totul la punctul de fierbere apoi la un foc mic lasati sa fiarba pana boabele de  quinoa se desfac in modul lor caracteristic( o sa intelegeti cum cand o sa le vedeti pt cei care nu stiu) si majoritatea lichidului este absorbit, luati de pe foc si mai lasati circa 8 minute acoperit. Adaugati condimentele si fructele de padure si amestecati cu grija, asezati in boluri si deaspura presarati nuci zdrobite( eu am avut cateva pecane dar sincer prefer nuca romaneasca) si mierea lasand-o sa cuprinda intreaga compozitie. Mancati cald langa un pahar de kombucha.

Laptele il puteti inlocui pentru a face acest preparat vegan cu lapte din cereale sau seminte , se gasesc destule optiuni pe piata, sau il puteti face voi in casa :).

Pofta sa va fie slujbasul nevoii!

O reteta...si trei carari

Duminica am vorbit despre cele 3 mari directii ale bucatariei vegetariene in cadrul unui mic seminar introductiv legat de hrana vie la targul Health and Beauty care s-a desfasurat in sfarsitul de saptamana tocmai scurs la sala palatului....

Si daca tot exista trei carari hai sa umblam pe  ele aducand inspre atentie modalitatile de lucru ale fiecareia....

Friganele din dovlecei - Ovo-lacto-vegetarian

Ingrediente:

2 zuchini medii

1 praz 

100 g parmezan( sau cascaval)

1 ou

2 linguri faina de tapioca( o prefer ca liant in schimbul celei de garu) 

ghimbir ras

1/2 lg sare ( dar gustati) 

Piper verde si rosu proaspat macinat

1 varf de lingurita curcuma

100 g unt pentru fript

In ordinea imaginilor, spalati dovleceii bine taiati capetele si ii dati pe razatoare,tocati marunt prazul( daca nu va deranjeaza il puteti lasa rondele mie imi place mai mult sa il gasesc asa este chiar si mai aspectos in compozitii),  bateti usor oul, radeti parmezanul( cascavalul ), rasniti piperul deasupra, adaugati sarea,curcuma, faina de tapioca si oul si obtineti o pasta. Topiti untul( puteti folosii ghee-sau unt clarificat-sau unt de cocos sau untura de palmier)  intr-o tigaie si la foc mic il lasati sa se incinga si  formati niste friganele de forma chiftelelor pe care le rumeniti doar cat sa fie aurii si le scoateti pe un servet de hartie sa absorbiti excesul de unt, daca aveti unde puneti-le pe gratar ies absolut delicioase....mie imi plac fierbinti (macar in farfurie sa imi ajunga asa :P) dar va rog lasati-le sa se domoleasca nu e deloc indicat sa mancati fierbinti....

 Friganele din dovlecei - Vegan

Ingrediente: 

2 zuchini medii

1 praz 

100 g tofu afumat

2 linguri faina de tapioca( o prefer ca liant in schimbul celei de garu) 

1/2 lg sare ( dar gustati) 

ghimbir ras

Piper verde si rosu proaspat macinat

1 varf de lingurita curcuma

100 g unt pentru fript

Imaginile nu difera mult, compozitia e putin diferita fiindca lipseste oul si lipseste branza...dar nu se schimba multe, este evident alt gust, este util sa lasati faina de tapioca sa-si faca treaba si sa lege compozitia inainte de a le forma si a le pune la fript. Modul de lucru este similar cu cel descris mai sus doar ca intervine mai multa atentie asupra timpului de inchegare a compozitiei. Este foarte bine sa stoarceti bine apa din dovlecei rasi pentru a evita o compozitie prea moale.Pentru fript puteti folosi unt de palmier sau unt de cocos, pentru cei care au disponibil nici untul de shea sau cel de mango nu este o alegere deloc de ignorat, insa e drept ca are costurile sale.

 Friganele din dovlecei -Vegan Crud (Raw)  

Ingrediente:

2 zuchini medii

1 praz 

3 linguri faina de migdale

3 linguri faina de in

1 mana de nuca

1 lgt susan negru

1lgt susan alb 

ghimbir ras

1/2 lg sare ( dar gustati) 

Piper verde si rosu proaspat macinat

1 varf de lingurita curcuma

Eee.... lucrurile aici se schimba ceva mai mult, aveti nevoie de un robot de bucatarie sanatos, si de cele de mai sus, in robot tocati dovlecei pana se fac un piure dar cu bucati inca in el, adaugati prazul si cele doua tipuri de faina, apoi condimentati, daca este nevoie puneti un strop de apa de izvor, puteti stoarce un sfert de lamaie( daca vreti) si la sfarsit dupa ce ati scos pasta intr-un castron separat aruncati peste susanul Yin si Yang si intindeti pe o hartie de copt si apoi pe in tava de deshidrator si la 40 de grade lasati la uscat 10 ore,dupa care intoarceti si mai lasati vro 6.....:) 

Trei carari fiecare cale duce spre un rezultat similar dar metamorfozat...Gustul este pe fiecare carare inedit si merita incercate toate trei....

Pofta sa va fie slujbasul nevoii! 

Povesti sau fapte....

O ipostaza interesanta aceea de a te afla in fata unei alegeri....sa spui oamenilor despre mancare una sau alta sau sa gatesti mancare intr-un fel sau altul ....

Cum percepeti ....de fapt percepeti diferenta?....e uriasa si totusi sunt doua actiuni contrare aparent, desi daca stam si ne adancim in acesta intrebare descoperim cum incet incet gatitul este ceea ce sta in spatele povestilor ....si da putem spune ca vorba si povestea te indeamna la fapta, dar totusi pe ce e fundamentata oare povestea daca nu pe experienta directa intai de toate....se poate naste oare vrun cuvant din pieptul omenesc fara a fi ajuns acesta intai fapta....

Privesc cuvintele ca niste oglinzi, ele sunt niste oglindiri ale faptelor omenesti, si e drept ca se pot folosi pentru a oglindi nimic, ca ele pot fi mate ....ce e minciuna?....o insiruire de cuvinte care nu oglindesc adevarul....hmmm....ce e un potentator de aroma? o substanta care substituie adevarul....Hmmmmmmm!de ce?

Naturaletea e o insusire intrinseca a vietii si totusi simtim nevoia sa o mai potentam putin.....

Iata aici premisele pentru a intelege de ce am ales sa gatesc altfel...de ce am ales sa caut alt mod de a face lucrurile, sa vin in intampinarea celor care vand himere imbracate frumos, aratandu-le ca se poate si altfel ca bucataria si cofetaria nu are nevoie de atat de multa chimie, ci are nevoie de mai multa Alchimie....de transformari ale modului cum vedem lucrurile si nu a ingredientelor....ele sunt SACRE!...noi le profanam....sau le slujim ca niste preoti cu har....

Bucataria e Biserica mea ....una dintre ele...sunt Polibisericos( nu am cuvant pentru slujitor in mai multe biserici pentur ca nu slujesc Dumnezei diferiti ci doar in locuri diferite de cult)...
pe altarul biserici azi am pus o ofranda....

...o ofranda a cofetariei crude un tort cu ananas sofran si goji...care m-a lasat sa ma daruiesc cu toata dragostea pe care o port fiecarui condiment....:) ...azi am avut o tendinta asa mai profetica :P....cum zicea un foarte bun prieten al meu....

Blatul e realizat din migdale si curmale, crema de mijloc e facuta din caju si ananas cu o abundenta ploaie de sofran si deasupra o crema de ciocolata cruda garnisita cu goji din plin.

Am folosit si unt de cacao, cocos, vanilie, miere de albine, apa de flori de portocal, putina sare ceva scortisoara in blat ( dar foarte putina)....si am pus intre straturile de crema felii de ananas....

Duminica de azi a fost un amestec....sanatos as spune de fapte si povesti....

Duminici...cu bucatarit crud

 In data de 4 noiembrie asa cu cativa dornici de indrumare prin ale bucatariei am facut primii pasi in hrana cruda si iata au aratat lucrurile cam asa...

....Si deja se  facu si a doua noastra intalnire de curs....si ne-am mai inmultit nitel si am lucrat impreuna, asta dupa ce duminica trecuta am patruns in notiuni de mai multe feluri, am inceput sa vorbim cu faptele in duminica tocmai apusa....dupa o trecere in revista a elementelor discutate data trecuta, iata  acum am facut si am gustat....apa limpede de verdeturi si fructe dupa retete isihaste, lapte de seminte diverse , smoothie-uri variate , bauturi ayurvedice( lassi ) si am pregatit si 2 feluri de crackersi cruzi  pe care i-am pus la deshidratat si duminica asta care se apropie asa tiptil o sa-i gustam cu cele ce vor urma, pateuri, creme de avocado, supe si alte felurite mancaruri....
Atmosfera a fost plina cu de toate, doamne dornice sa cunoasca  care si-au testat si incercat papilele gustative trecandu-le prin variate experiente oferite de catre lucrul cu ingredientele proaspete....:)

Va las sa va delectati cu cateva imagini de la curs si trebuie sa va spun ca am fost acasa la ....OMRA...si va invit cu drag sa savurati o intreaga gama plina cu acorduri de gusturi menite sa va hraneasca si trupul si sufletul si spiritul.

Din ianuarie il reluam ....asa ca va astept la Omra, fie pentru un ceai, fie pentru un curs, fie pentru o simpla poveste...

Pofta sa va fie slujbasul nevoii.

Cartoful dulce

In bucataria cruda gasim daca ati auzit de el si acest soi de cartof....(Ipomoea batatas) este una dintre cele mai vechi legume cunoscute in istoria umanitatii si provine din America Centrala. Mai putin cunoscut sau folosit in Romania, in favoarea traditionalului cartof, jumatatea sa dulce are insa o gramada de calitati si de proprietati, care il recomanda drept un aliment foarte sanatos. Cartoful dulce are miezul galben inchis sau portocaliu (in majoritatea cazurilor), forma fiind ceva mai mare decat a cartofului clasic, unele specii avand chiar o forma lunguiata.

PROPRIETATILE DE BAZA

Vitamina A (sub forma de betacaroten) este vedeta incontestabila a cartofului dulce. Practic, o suta de grame asigura chiar de trei ori necesarul zilnic al organismului pentru aceasta vitamina! Prin urmare, e necesar doar consumul unui cartof mediu, de 30 de grame, pentru a va umple de vitamina A utila. Vitamina C si manganul au si ele o concentratie importanta, de aproximativ 30% din necesarul zilnic, la 100 de grame. Urmeaza apoi cuprul, fibrele si vitamina B6 (15%), potasiul si fierul (10%). Ca si continut, tot la 100 de grame, intr-un cartof dulce se gasesc 20 de grame de carbohidrati, 1.6 grame de proteine si 0.1 grame de grasimi.

Cartoful dulce contine proteine care au capacitati antioxidante importante. Practic, un cartof mediu produce o treime din cati antioxidanti produce in mod normal organismul, singur. Vitamina A si vitamina C au si calitati anti-inflamatorii, reducand efectele crizelor de astm, osteoartrita sau de artrita reumatoidala.

Un surplus de vitamina B (care se gaseste in acest tip de cartof) reduce riscurile atacurilor de inima. Daca sunteti fumator, traiti alaturi de o persoana care fumeaza sau munciti intr-un mediu in care colegii fumeaza fara jena, atunci o dieta bogata in alimente care au un continut ridicat de vitamina A va poate fi de mare folos. Un element chimic continut de tutunul de tigara are, din pacate, proprietatea de a estompa vitamina A din organism, asa ca trebuie contrabalansat cu un consum de alimente bogate in aceasta vitamina, printre care si cartoful dulce.

Continut caloric: 123 la 100 de grame de cartof dulce copt, cu coaja.
Intocmai ca si cartoful clasic, si cel dulce poate fi gatit fie cu coaja pe el (dupa ce este spalat insa bine, si cu conditia ca respectivul cartof sa fi fost cultivat organic, fara pesticide), fie dandu-i-se coaja la o parte. Este indicat ca un cartof proaspat curatat de coaja sa fie gatit imediat, sau tinut complet acoperit de apa, fiindca altfel miezul sau portocaliu se inegreste.
Este posibil ca gustul cartofului dulce sa nu fie pe placul celor obisnuiti cu gustul cartofului clasic, tocmai fiindca e prea…..dulce. Totusi, iata cateva retete care merita incercate:

Faceti la aburi cubulete dintr-un c artof dulce, alaturi de broccoli si de branza tofu;
Incercati sa faceti placinta din cartofi dulci (foarte populara in sudul Statele Unite), asa cum ati face delicioasa placinta cu dovleac;

 O reteta foarte dietetica presupune un cartof dulce mare, taiat pe din doua, acoperit cu branzica de casa si stropit cu putin ulei de masline;

In fine, datorita numerosilor nutrienti, cartoful dulce este o leguma foarte prietenoasa pentru alimentatia copiilor, supele si piureurile fiind cele mai uzuale tipuri de preparare;
 Cartoful dulce facut la cuptor este mai nutritiv decat cel fiert.
Cartofii dulci pe care ii achizitionati trebuie sa fie tari la atingere si sa nu prezinte nici o taietura sau urma de lovitura. Nu trebuie cumparati cartofi dulci care au stat langa surse de frig, fiindca atunci gustul lor se va altera.

Acasa, trebuie sa stea intr-o incapere inchisa si racoroasa, ventilata, unde vor rezista perfect timp de 10 zile si feriti complet de vreo sursa de caldura. Nu trebuie tinuti in plase de rafie sau de plastic, ci liberi, intr-o cutie mare.

Cartoful dulce a fost adus prima oara in Europa in 1492, de catre Cristofor Columb;
La aceeasi cantitate, cartoful dulce contine de 3 ori mai multi antioxidanti decat afinele!
In zona Pacificului (Australia, Noua Zeelanda, Samoa) cartoful dulce se numeste kumara si este foarte popular.

Piperul...si taina lui

Am luat mojarul si pistilul in mana si cu o mana mica de boabe de piper amestecate am inceput sa mojarez....se intampla ceva superb cand incepi sa sfarmi usor cu dragoste si totusi cu suficienta intensitatea ceea ce natura a condensat intr-o boaba....o intreaga lume este acolo ascunsa....Toate impresiile si starile unui an se strang intr-o samanta indiferent care ar fi ea si daca iti deschizi simturile, poti pasi prin portile lor inapoi in timp sa te apropii de starea si de felul anului in care au fost culese...E exact cum fac cunoscatorii de vinuri cand deschid o sticla veche, dupa aroma gust si buchet, dupa asprimea si dupa senzatia tactilo-gustativa la nivel de limba pot ( cand sunt scolite aceste simturi) sa spuna daca acel an a fost secetos sau nu, daca strugurii s-au copt destul sau nu, daca a fost un an plin, imbelsugat sau mai saracacios....si daca asta se poate dintr-o sticla de struguri prelucrati...ceva se intampla....ramane fiinta acelui an acolo...esenta lui....si asa....daca ne gandim ca in trecut fiecare an era un prunc ce se nastea odata cu amurgul celuilalt si care crestea, isi dadea in petec intai, apoi matur se implinea si cu bucuria unei vieti implinite se retragea lasand loc urmatorului....asta spun legendele...

Ma intreb, oare nu-i aceeasi treaba inchisa si in seminte?....caci ele sunt purtatoarele si instrumentele pe care an de la an si le da sa poata sa-si manifeste virtutile si splendoarea...preluand si ducand mai departe ceea ce au lasat stramosii sai....

Desi pare asa rupt din povestile cu zane, aici sta ascuns un adevar pentru omul ale carui porti sunt deschise...o realitate suprasensibila isi varsa intreaga fiintialitate in condensatele boabe de tot felul...stiti oare cum miroase lumea spirituala?.... oare miroase?...:) ....

Incet ma apropii iar de momentul  mojararii, caci o aroma de un anume fel se raspandeste si imi inunda narile trezind in mine culori si forme si trairi, imagini ale vremilor din anul trecut, caci e prinsa in ea intreaga sa valtoare .....pe langa asta fiinta toata a piperului isi varsa in mine esenta sa ascunsa, si-mi spune cat de drag ii este sa poata fi alaturi de cei ce stiu sa asculte in tihna la taina sa....caci este o fiica a focului nestins ce vesnic arde in vapai de spirit, ce si-a croit singura in lume un drum sa poata sa ajute omul atunci cand vremurile negre isi arata coltii, sa poata sa-i cladeasca launtru foc si jar...cand iarna sta sa fure din ale lui puteri....

Dupa o astfel de impregnare, o transa usor aspra de cateva clipe, starea se imprastie usor si arunc boabele zdrobite peste untul topit si le sacrific pentru o domnita infrigurata intr-o zi de toamna....lasand sa curga un sos de piper alb peste niste cartofi rumeni cu friganele de broccoli....

Cine e oare aceasta bobita focoasa?

Ea este samanta unui  arbust catarator, peren. Crengile sunt solide, se catara si se ramifica pe punctele de sprijin. Frunzele sunt late, ascutite la baza, puternic striate. Florile sunt in forma de deget, cu multe protuberante mici; frunzele au marimi variabile. Fructele sunt ovoide sau sferice, de culoare rosie aprinsa atunci cand sunt coapte. Semintele sunt, de obicei, de forma sferica. 
Se cultiva in zonele tropicale, foarte calde si umede. 

Piperul este nativ din Malabar, o regiune pe coasta vestica a sudului Indiei; astazi, aceasta regiune apartine provinciei Kerala. Piperul este cultivat de milenii. Forma sa salbatica nu a fost inca identificata cu certitudine, dar exista cateva specii inrudite intre ele in sudul Indiei si in Birmania. 

Piperul negru si alb sunt cunoscute inca din antichitate, dar piperul verde (si, mai ales, cel rosu) sunt “inventii” recente. Piperul a ajuns in Asia de Sud-Est acum mai bine de 2.000 ani; s-au gasit dovezi ca la acea epoca crestea deja in Malaezia si Indonezia. In a doua jumatate a secolului XX, productia de piper a crescut dramatic, datorita noilor plantatii infiintate in Thailanda, Vietnam, China si Sri Lanka. In Lumea Noua, Brazilia este cel mai important producator de piper, plantatiile ei aparand pe la 1930. Pe plan mondial cei mai importanti producatori sunt India, urmata de Indonezia, a caror productie cumulata depaseste 50% din productia totala anuala. 
Cea mai importanta sursa de piper alb este mica insula indoneziana Bangka, la sud-est de Sumatra. Boabele se numesc Muntok, dupa portul principal al insulei. Cantitati mai mici de piper alb se produc in Sarawak, unde cea mai buna calitate se numeste “Sarawak Cream Label”. Mai este si piperul alb brazilian, care are insa o aroma slaba, si care este considerat ca avand o calitate inferioara. Brazilia produce piper alb, verde si negru, de-a lungul Amazonului, in statul Para.

Numele piper deriva din numele sanskrit “pipali”. Acesta a dat nastere grecescului “peperi” si latinescului “piper”. In aproape toate limbile contemporane denumirea piperului provine din sursa latina. Exemplele include “pepper” in engleza, “pepr” in ceha, “poivre” in franceza, “pfeffer” in germana, “pippuri” in finlandeza, “perets” in ucrainiana. Dintre limbile europene doar cele iberice, “pimienta” in spaniola si “pimenta” in portugheza, au origine diferita.

Cateva limbi semite din Asia de vest au imprumutat de asemenea grecescul “piperi”: “filfil” in araba, “pilpel” in ebraica, “biber” in turca, “bibari” in kurda, “pilpili” in georgiana si “bighbegh” in armeana. Ajungand relativ tarziu in Mediterana (cam in secolele IV – V), piperul nu este descris in Vechiul Testament. 

In sanskrita, denumirea cea mai frecventa pentru piperul negru este “marichan”, de aici derivand “milagu” in limba tamila, “miriyalu” in limba telugu, “kali mirch” in hindi si urdu. 
Denumirea sanskrita este sursa termenului modern indonezian, “merica”, termen care a fost imprumutat in limbile malaeziene in acelasi timp cu cultivarea piperului, acum 2.000 de ani. 
Chinezescul “hu jiao”, care inseamna “piper salbatic”, este sursa denumirilor din japoneza “kosho” si coreeana “huchu”.

Cel mai bine este ca piperul sa fie cumparat sub forma de boabe, piperul proaspat macinat fiind de departe superior celui comercializat ca pudra. Boabele intregi isi pastreaza calitatile pe timp nedefinit, dar macinatura isi pierde aroma si iuteala, in timp. Boabele se pastreaza cel mai bine in containere inchise ermetic, la adapost de lumina si umezeala.

Este utilizat in preponderenta cel negru, dar desi sunt boabele aceleasi plante momentul culegerii spune ce culoare are si mai ales ce predomina aroma sau iuteala sa. 

Exista 4 feluri de piper respectiv alb, rosu, verde si negru provenind de la aceeasi planta si mai sunt cateva versiuni de piper care provin de la alte plante, dar despre care voi scrie separat....nu-i bine sa fie toata taina dezlegata odata.

Daca va lipseste din casa....e ar fi bine sa-l luati e util....si despre scopul sau mai vorbim pe larg....la Ingrediente este disponibil daca vreti ceea ce folosesc eu.

Pofta sa va fie slujbasul nevoii!

Vine vine Sambataaaaaaaaa......

Si daca vine....vin si eu in intampinarea voastra cu 2 retete speciale pentru aceasta zi , care dupa azi nu le veti mai putea savura la Omra decat daca.....intrebati de mine :P si daca sunt pe acolo....

M-am gandit ca n-ar strica sa aruncam o privire in bucataria thailandeza( am avut niste experiente extrem de delicioase cu aceasta bucatarie ), drept pentru care va provoc sa incercati sa va apropiati alaturi de mine de ea printr-un fel de mancare cald, este de fapt o salata calda cu orez care va va intampina intr-un mod aparte....cum?....va las sa descoperiti voi la Omra....

....iar daca nu va cheama exotismul, poate va cheama autohtonismul....pentru ca am o alta reteta pentru voi pe care n-am sa o detaliez decat imagistic si pe care va invit sa o descoperiti....e de bun augur sa va spun ca le puteti lua acasa retetele daca veniti sambata sa le gustati ;).

Pofta sa va fie slujbasul nevoii!