Batrana tuciurie si pruncul proaspat

Traia odata o baba...negra la suflet si plina de nadaioase trebi in sufletu-i batran....nu-si gasea locul nici cum orice facea se inegrea tot mai mult si mai mult...

Satul babii din care a fost impinsa la margine se numea Nesfarsite Vremuri si oamenii toti pe aici isi duceau veacurile unu dupa altu catand sa faca care mai de care mai mult si mai bine ce rost isi gasea, atat cat ii era harazit sa stea .

Cum baba era taciunoasa la suflet vremarii ( asa se numeau0 acesti locuitori ai Nesfarsitelor Vremuri) i-au tot gasit rost pe la  marginea satului si baba incercand sa intre in sat era mereu si mereu prinsa la rascrucea intrarii de cate un consatean care ii gasea cate o treaba de facut...sa o tina departe....

In Nesfarsitele Vremi era un stravechi rit ca odata, la o anumita zi, cand soarele facea un anume fel de drum pe cer si sta o anume vreme, la toate zarile satului se aseza cate o fecioara s-astepte sa capete zamislire cu prunc nou asa ca vremarii sa nu piara....insa in aceasta zi asteptata ceva se intampla pe drum, caci iata solia soarelui nu mai ajunse la nici una dintre carari....

Mare fu mirarea intregului sat si a sfatului batranilor si necaz se abatu asupra fecioarelor caci iata fara prunci era pierdut rostul si sensul vremarilor....

Dintre toti batranul Alb era cel care de mai bine de cativa sori grijea imersul lucrurilor....el cel mai instarit in vreme, intreba dupa o lunga vreme de sfat.....
"Unde-i oare Tuciuroaica?" ....toti se intoarsera mirati ca batranul intreaba de hada si intunecata baba....se grabira vro 4 si alergand in zarile satului catara la margine baba.....ea neagra si intunecata sufla papadii intr-o mlastina de smoala si-si scalda picioroangele in balega de junincute neincercate...

Cand il vazu pe flacau ridica ochii si intreba scortoasa : "-Iti arde de bajocura iar, pui de smac ce esti?....am sa iti smulg budigaii si iti inmoi podoabele in smoala numa de-i incerca...."

"-Iertata-mi fie necuviinta de pana acum maica, dar iaca Batranul alb te vrea in sfat"...baba se tavali de ras cu rasul sau cristalin precum capacele de oala lovite de-o-lalta ..."- Ma vrea la sfat ?!......Haaahaaaaa......hiiiiishiiiiiiiii....."

Se ridica si porni duhnind spre mijlocul satului.....ajunsa in sfat se aseza impingad multimea cu aratarea si duhoarea sa de branza uitata pe polita in cizmele ciobanului...

Batranul Alb ii spuse...."-Se pare ca in sfarsit a sosit vremea ta......"Baba ridica mirata capul si asculta balind intr-un colt de gura...."-Iaca in Nesfarsitele Vremuri a venit vremea inceputului si a sfarsitului, asta vreme o astept de mult sa imi implinesc sorocul de mai multe veacuri de sori trecuti...de acum se desface vremea si capata un nou rost....Baba Tuciuroaica sortit iti e sa cari din negura intaiului apus de acum pe pruncul proaspat catre una din zarile satului la una din fecioare....tot rostul tau va fi sa duci mereu cate un batran dintre noi inainte de asta zi a soarelui catre negura....de la mos vei capata rodul rostul sau intr-o vorba, iar de la prunc capata-vei un scancet sa iti aline negreala si amaru.
Vei incepe cu mine caci iata intaiul am fost si intaiul ma voi duce. Vorba mea pentru tine e numele nou al satului pe care ai sa il dai cand ai sa te intorci cu pruncul."

Baba nu se impotrivi caci castiga de doua ori si mai avea si rost printre oameni...si purcese cu batranul la drum.....Cand se inapoie striga odata cu pruncul catre vremari......."- Iaca al vostru nume Rascrucea Vremilor.....si de astazi voi numiti veti fi Rascrucieni....si voi purta-veti pruncii spre cunoasterea tainelor lumiilor si voi purta-veti batranii spre trecerea si slobozirea tainelor.....caci iata de acum a inceput veacul anilor pe pamant."

Si de atunci se petrec prin bratele Tuciuroaicei intr-o anume vreme din an un batran cu o taina de an sfarsit....si un prunc cu un scancet de an nou.....


La asta poveste eu am cautat sa ii aduc trup in blide si sa o fac de mancare.....caci iaca asa cum anul aduce nou asa si anul lasa vechi si paseste incet inspre negura.....

.....daca ati gusta ati intelege toata povestea scrisa mai sus....caci in acest desert din seara de ajun de an nou sta ascunsa taina acestei povesti....

Citrus Terine
Brownie cu nuca
Budinca de cacao si jeleu de portocale cu cardamom.

Povestea : Alexandru Bugnariu
Imagine : la fel
Retetele : daca le vreti faceti un drum pe la Lovegan sa le cereti direct bucatarului.

Puerto Rico....visul unei nopti de iarna....

Cateodata imi vin in suflet trairile vremurilor petrecute in pribegie, am umblat ceva si prin ceva locuri....iar acum statornicia se datoreaza unor lucruri ce au de aface cu tara asta si cu treaba mea prin ea....insa nu-s gata vremurile de pribegie....caci tot pribeag sunt si in capitala....ardelean intre pipitze de beton si cocalarii de carton printre altele, un provincial parvenit....nu ma intelegeti gresit nu doar acestea sunt personajele Bucurestului de azi dar nu pot sa nu-i remarc sunt iesiti ca basinile calului ( ciuperca urat mirositoare crescuta pe pasunile unde pasc oile si vacile la noi in ardeal ) si tre sa recunosc uneori sunt inspirationali....te fac sa sesizezi contrastul , antagonismul vietii si complementariatea lucrurilor....

In pribegie am umblat si prin frumosul port...acest PuertoRico in traducere portul bogat ....un port de colonie spaniola ....era prima mea iesire din granitele ardealului din granitele romanesti...si a fost o experienta, ca pe o vreme ca asta de acasa, eu la tropice sa imi scald chipul de ardelean in vantul acestei coaste....

...cand am pasit prima data se amestecase fascinatia cu un gol in stomac si cu o admiratie pentru loc si pentru cultura sa, pentru pastrarea unor legaturi stravechi imbinate cu cele aduse de conchistadori....felul in care s-a metamorfozat azi una din insulele marii Caraibelor .... atunci ma plimbam vrajit pe aceasta strada si ma gandeam cu jind la radacinile mele ardelenesti , care incet se sting acum si palesc, cum mi-au deschis ei mie o cale inspre lume si asa mi-au dat sansa sa ajung sa vreau sa cutez a privi si a ajunge departe....

.....aceasta strada din San Juan mi-a deschis ochii pentru prima data in privinta importantei identitatii unui om , a mea , a unui loc , a unei tari, a unei natii.....ei puertoricanii sunt oameni calzi cu ochii ageri pentru comert dar cu o foarte clara traire a importantei locului si rostului lor acolo.....aici s-a pus samanta dorului si a intrebarii rostului meu in acest neam romanesc....aici un puertorican mi-a raspuns ce este cel mai valoros pe acesta insula mica:  Puerto Rico es in nos otros...Puerto Rico e in noi....si in ochii sai a lucit intr-un mod aparte un foc....

S-a scurs ceva vreme de atunci ...si iaca, atunci cand vine vremea lui decembrie, imi revin in suflet aceste vorbe...ele au crescut in mine in timp un foc de alt fel decat cel puertorican...un foc romanesc ce arde tot mai viu....si pentru a putea sa aduc o multumire acestor vorbe , acelei intalniri am decis sa visez un vis de iarna ....un Vis puertorican.....

...caldura m-a indemnat catre ceva racoros si astfel am ales o forma caracteristica zonei foarte reci a acestui pamant....un iglu....un iglu exotic insa....caci murea , mango, vanilia si lyces au decorat interiorul , blatul l-am facut din nuci romanesti , alune de padure si migdale iar crema peretilor din nuca de macadamia.
L-am indulcit cu sirop de agave si am ascuns inauntru nitel lemongrass. L-am decorat cu exotice perle de portocala si sfecla si l-am servit cu ciocolata si piper Sechuan verde....

Ingrediente:

Crema :

nuca de macadamia 1 cana

 sirpo de agave 3-4 linguri

vanilie 1/2 lingurita

mango cuburi

lyces 6 bucati

mure 10 bucati

Blat : 

nuca romaneasca 

alune de padure

migdale

Ciocolata :

unt de cacao

zahar cocos

cacao

....visele se implinesc...iar eu acum visez la o Romanie Altfel, integra cu romani treji , darji si pe romaneste spus cu...coaie.

Fotografie: Alexandru Bugnariu

Reteta ...un oarecare bucatar de la Lovegan....

Povesti si calatorii in bucataria Lovegan ( 2 ) ....Misteriosul Montecristo...

Nu stiu daca va placut Dumas ....dar eu l-am iubit, intrigile si actiunea roamnelor sale mi-au presarat copilaria si adolescenta cu o gramada de trairi frumoase. Cand l-am descoperit prin celebrul roman Cei 3 muschetari...m-a fascinat si am intrat in lumea sa cu tot avantul....

Ceea ce gasiti in meniul Montecristo :

Supa Freya 

Dovlecei Gascon 

Salata Europa

...vin si vorbesc despre vremurile acelor momente speciale si despre ceea ce au sadit in sufletul meu pana si cerneala acestui om Alexander Dumas....el cu fantezia lui s-a metamorfozat in aceste preparate...

...o supa care poarta numele acestei zeite germanice, nordica si razboinica, Freya zeita razboiului si a fertilitati, zeita naturii suverane este cea care am simtit-o cea mai potrivita pentru a personifica acest preparat. O supa calda de cartof si praz servita cu vlastari de ceapa rosie si ulei aromat de ustuoi...calda blanda si totusi incitanta intr-atat incat sa te faca sa te infigi in pamant daca e cazul si sa iti iei suficient foc din caldura-i si totusi sa fie fecunda si fertila pentru papilele gustative....

...pentru o astfel de zeita e nevoie de spirite puse mereu pe fapte de razboi si cei din Gasconia aveau aceasta calitate din plin....daca ne ducem cu gandul la atat de necizelatul tanar D'Artagnan ce va ajunge sa fie din inconstienta tineretii varat in valtoarea vietii de curte cu toate intrigile si problemele ei...iata cum ne putem apropia de ceea ce preparatul de mai jos spune prin felul in care este realizat....

Dovlecei Gascon: 

Zuchinii si dovlecelul rumenit cu ulei aromat de usturoi, sare piper si rosii cherry inmiresmat cu marar si patrunjel proaspat si servite pe pat din paste de orz dichisite cu pesto rosu....probabil D'Artagnan ar fi adugat langa acest preparat si un vin bun de Bordeaux sau de Burgundia si mai mult ca sigur un picior fript de berbecut....( noi le adaptam acestor vremi de acum si aducem doar dispizitia ) ...si eventual vinul pentru cei cunoscatori si doritori....iar acum pentru ca iata toate se intampla in Europa salata noastra din acest meniu poarta numele batranului continent...

L-am numit Montecristo pentru ca acest personaj al lui Dumas s-a recreat pe sine si a reusit sa isi dobandeasca dreptatea ....luptand sa-i aduca fata in fata cu propriile lor fapte pe cei care in trecut l-au nedreptatit inchizand-ul....Acest meniu e o calatorie in lumea lui Dumas...o calatorie asa cum l-am trait eu pe Dumas....caci daca este ceva ce ne poate inspira e pacat sa nu se regaseasca mai tarziu in faptele vietii noastre....

Eu va strig acum en Garde! ....luati spada propriei voastre vieti in maini si luptati, luptati sa impliniti ceea ce va este menit!

Povesti si calatorii din bucataria Lovegan(1) .... Meleaguri Mediteraneene

A venit vremea sa si povestim nitel despre cele ce stau in spate preparatelor din bucataria Lovegan pentru a putea atunci cand treceti pragul acestui loc sa aveti in voi ceea ce sta dincolo de numele si legaturile dintre preparate...

Azi am sa va vorbesc despre ceea ce in prima saptamana ati gustat in meniul Mediteranean:

Supa Hipatia 

Paste Al Fresco

Salata maroc

Mediterana e o zona de cultura veche si incarcata , o zona cu multe influente si confluente ceea ce m-a determinat sa aleg preparate care isi trag radacinile din tarile ce marginesc aceasta frumoasa si calatorita mare....Mediterana...ea cea care sta intre lumi si cea care uneste civilizatii atat de diferite, ea marea este calea si posibilitatea ca intre ele sa apara ceva nou si sa se poata influenta unele pe altele.

In Alexandria un act de sacrificiu in numele adevarului a fost infaptuit , pentru adevar inca odata cineva a murit...Aceasta femeie este cea careia i-am dedicat unul din preparatele din bucataria mea ...Hipatia . Inainte sa va vorbesc despre supa in sine am sa va spun ca aceasta floare a stiintei grecesti o neoplatonista a fost una dintre mintile stralucite ale Alexandriei, o femeie care a facut din intreaga sa viata o calatorie inspre si in slujba adevarului, pe langa matematica s-a ocupat de astronomie si de filosofie in Academia orasului...a fost ucisa de zelotii crestini( curios fapt cum a ajuns crestinismul ceea ce este astazi). Pentru a putea sa va apropiati mai mult de personaliatea si viata acestei femei va recomand si un film Agora. 

Am folosit cu aceasta personalitate in suflet ingrediente care vin din zona elena, conopida, odata ca apartine ca origine aceste zone si apoi pentru ca este o floare alba , o floare ce  prin foc trecuta va renaste in farfurie ca o supa , intr-un raport nou cu celelalte ingrediente putin morcov, patrunjel radacina si telina ....am ales sa o servesc invesmantata in alune rumenite cu usturoi rumen si rozmarin proasapt alaturi de un strop, doi de ulei aromat cu coaja de citrice.

Alaturi de o astfel de personalitate am ales sa aduc sufletul plin de muzica si viata al italienilor , ei, cei pentru care " il dolce far' niente " este la fel de vital precum apa, ei, cei care stiu sa traiasca din plin...o pizza , un pahar de vin , o femeie( sau un barbat caci nu vorbesc doar despre domni aici ), o portie de paste.....prospetimea este caracteristica lor....proaspeti si vii. M-am regasit mereu in acest fel al lor de a fi si intr-o buna masura ma simt de-al lor...am avut parte de trairile Romei si ale Florentei .....cu arta, cu frumosul ,cu dezinvoltura si deschiderea lor...asta m-a indemnat sa pun la un loc pastele Al fresco

Paste cu busuioc din grau dur peste care am venit cu un sos cremos din smantana de cocos, ciuperci proaspete, usturoi, busuioc, urechi de lemn , pesto , putina sare, putin ghimbir, pe care le-am incins la un loc pe foc potrivit atat cat e nevoie sa devina la un loc o oaza de prospetime....a la Italia....

Le-am vrut un preparat hranitor si proaspat....si asa a iesit.

Pentru a aduce un plus de savoare si de culoare acestor meleaguri am ales sa chem in ajutor Africa caci in Maroc mediterana se leaga si de acest continent si iata daca ceva m-a atras la Maroc e contrastul si calitatea culorilor acestei tari , maurii aprigi cu delicatele maini pictate cu henna......asta se intampla cand te decizi sa incerci salata Maroc:

Morcovul, sfecla si dovleacul taiate joulien vin la un loc sa sublinieze calitatea desertului intalnit cu marea , a necrutarii cu blandetea .....asta se regaseste si in dressingul acestei salate.....mierea s-a intalnit cu mustarul si cu coriandrul .....

Marea a legat filosofia si cunoasterea de prospetimea si vivacitatea vietii punand la un loc contrastele nu polar, ci complementar, nu antitetic ci sintetic.....pe marea involburata a bucatariei va carmuiesc pe taramuri Mediteraneene....

Fotografie: Dan Samoila - Red Carpet Studio

Corsar Alexandru Bugnariu.

In prag de Craciun....cu gandul la seminte de primavara.....si o mica poveste

A trecut vara si toamna cu roadele ei si cele puse-n pamant in primavara, prin mai, au crescut si-au rodit....peste vara le-am ingrijit si la sfarsit de toamna s-au copt....

La inceput de mai, eram prins in verva unor ateliere de gatit crud tinute la Casa Rudolf Steiner si o samanta a cazut atunci din mainile mele in sufletul unui om extraordinar.....Georgeta Varzariu...

Aceasta doamna care dincolo de voiosia si vivacitatea molipsitoare are si un interes real si viu pentru bucatarie, mi-a starnit o puternica admiratie pentru felul in care desi au trecut ceva ani peste dansa nu a imbatranit deloc ci dimpotriva a intinerit si intinereste mereu....Ea a vazut bobita de suflet ce isi cerea un loc unde sa creasca si n-a stat prea mult pe ganduri pregatind usor o mica gradina unde sa o aseze....pentru ca stia ca singura nu va reusi a chemat in ajutor pe cei mai tineri sa-i stea alaturi si astfel au mai venit pe langa Florina si Mugur Varzariu ( fiul si nora sa) , fina Florinei Gabriela si impreuna cu acestia sora Florinei , Corina Grigoriu...si astfel alaturi de Tatiana si de mine s-a pregatit ceea ce era necesar sa poata sa ia trup aceasta samanta.....

Dupa ce s-au pregatit toate cele de trebuinta si s-au pus la rand s-a nascut vlastarul dintai al proiectului care astazi poarta numele de LoVegan...

Un loc unde bucataria asa cum o vad eu a putut sa se aseze si sa vlastareasca si iata ca deja incep sa-i dea frunzulite acestui frumos proiect. Tot ceea ce pana acum s-a asezat in mine in ani si tot ceea ce a crescut ca bucatarie in mine a putut sa isi gaseasca calea sa se reverse in lume...

M-am intrebat in multe randuri care e sensul si rostul bucatariei ....m-am intrebat ce este bucataria.....m-am intrebat Cine este Bucataria?....ce ma leaga de ea atat de tare....?

Intrebari care nu-si vor raspunsuri imediat si nici nu-si vor inchise cararile catre ele...intrebari care n-ar fi deloc nepotrivit daca ar arde in sufletul oricarui bucatar....

In trecut am facut bucatarie fara prea multe intrebari , cu mult avant si multa patima....la fel ca varsta mea...dar odata cu lungile si multele peregrinari, rataciri , cautari s-au ivit cararile potrivite pentru a rupe vechiul si a cauta o cale noua de a face bucatarie...o cale care cere constienta, o cale care cere responsabilitate, o cale care conduce de la obisnuinta la constientizare si cunoastere, o cale a cratitei revolutionate , a tigaii intelepte , a blidelor si lingurilor care striga Discernamant si Atentie....

Azi bucataria de la Lovegan este o bucatarie care tinde spre un ideal , acel ideal este un Om educat in ale gustului, in ale amestecurilor , in cunoasterea nevoilor proprii si a fiintei sale...un om ce prin propriu efort devine un Om Liber....Acest Om sunteti fiecare din voi cei care ne treceti pragul .....acest Om Liber Treaz si Constient este stradania si idealul nostru.

In slujba Ta Omule ne punem noi toti fortele in miscare....
...plecand de aici am sa va spun acum ca toate s-au mai asezat, povestile celor ce se gasesc in spatele diverselor trebi din casa LoVegan....:)

Locul nu-i foarte greu de gasit , pe Lascar Catargiu la nr.1 in Piata Romana la demisolul primei case aflata peste drum de ASE suntem noi si va asteptam.

Al vostru cu drag Alexandru Bugnariu.

Vreme trece, vreme vine...

Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi si noua toate; 
Ce e rau si ce e bine 
Tu te-ntreaba si socoate; 
Nu spera si nu ai teama, 
Ce e val ca valul trece; 
De te-ndeamna, de te cheama, 
Tu ramâi la toate rece.

S-a incheiat vara, a trecut...si vine toamana incet cu roadele ei caci vara deja ne-a imbatat in de toate...E o treaba cu talc legatura asta intre anotimpuri...oare de ce-s patru? ...bineinteles suntem in zona temperata....dar asta e doar o explicatie goala eu am o traire legat de faptul ca sunt 4 nu e o notiune doar ca apartin unei zone sau alteia...pentru ca am fost si in zonele unde nu-i temperata clima si trairea e alta , complet diferita....si sa revin de ce sunt 4 oare?
si ce sunt anotimpurile?

daca ma uit la cuvant, imi vine si se poate sa fi cu totul pe langa sursa lui, dar mie imi spune ceva...a nota timpurile...anotimpurile...poate fi o treaba si asta...si daca notam timpurile vedem ca ele sunt mereu altele...sa notezi timpurile ...ce treaba . Si asta treaba ma duce cu gandul la o alta intrebare....daca noi notam timpurile ....oare de ce n-ar face asta intreaga natura?
si daca toata natura noteaza timpuri unde pot eu sa citesc ceea ce ea scrie?
hmmmmm.....

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

si asa a venit si vremea painii caci iata am capatat de la moara un sac de farina de grau de anu asta.....
si am plamadit la ceas de seara pita astfel incat s-ajunga pentru o vreme, dar nu oricum ci am dichisit-o cu diverse trebi....usturoi si rozmarin, nuca de cocos si masline si au tot iesit 3 baghete lungi s-ntinse si un purculet de paine rotunda :) 

Si pan' s-au copt am cetit poezie am dat usor la dalta sa nu pierd vremea de pomana ....ca timpurile is pretioase.....

...asa cum painea are nevoie de ritm totul ca sa fie sanatos e bine sa fie inritmat....daca n-are un ritm moare....

Nici încline a ei limba 
Recea cumpana-a gândirii 
Inspre clipa ce se schimba 
Purtând masca fericirii, 
Ce din moartea ei se naste 
Si o clipa tine poate; 
Pentru cine o cunoaste 
Toate-s vechi si noua toate.

...chiar asa is si painicile mele a caror reteta v-o dau numa daca o cereti ! Ele s-au copt si s-au facut frumoase....si om vedea dupa ce isi potolesc focul cat de multe ne pot spune ele din graiul graului....

si acum cetiti in tihna cele ramase din spusele unuia dintre parintii nostri sacrii....

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

Delicii de vreme ploioasa...

Fiecare an e interesant in felul lui, vara asta a debutat furtunos si o tine inca intr-o verva cu o serie intreaga de
jocuri intre "manie" si entuziasm....trebuie sa recunosc insa ca mie imi este extrem de comoda o astfel de vreme , pentru ca este hranitoare pentru temperamentul si sufletescul meu...atat de hranitoare incat este si inspiratie...

...cum poate sa arate o astfel de vreme in farfurie....m-am intrebat si mi-a aparut o imagine interesanta si o combinatie interesanta de gusturi totodata...

Cardamom negru cu menta si cocos intr-un amestec dulce amarui de ciocolata.....bine, bine veti spune dar cum....iata cum...

Aceste mici bilute dulci au ascunse in ele aceasta imagine si dispozitia vremii de acum.

Compozitie :
2 cani migdale hidratate,
1/2 cana fulgi de cocos,
10-12 bucati  curmale proaspate,
 cardamom negru mojarat si
 menta proaspata.

In robot puneti migdalele pana se maruntesc bine, adaugati curmalele, fulgii de cocos si menta proaspata si un var de cutit de cardamom negru.Acest cardamom este diferit de cel verde are o cu totul alta aroma si alt gust, este mult mai intens si va garantez ca o sa va indragostiti de el...
Eu prefer pasta obtinuta nu exagerat de fina insa totusi suficient incat sa fie pastoasa si faceti precum in imagine niste bilute sau patratele daca vreti din ea.

Pentru ciocolata aveti nevoie de : unt de cacao, sirop de agave si cacao cruda, acestea se amesteca dupa ce inainte ati topit untul pe bain marine controlat in asa fel incat sa nu depaseaasca 45 de grade.

Scufundati apoi bombitele dulci in cicolata si puneti la frigider pana se intareste cicolata...nu uitati sa decorati nitel inainte.

Pofta sa va fie slujbasul nevoii dragi mei.

Pe carare impreuna pentru o vreme...retrospectiva de atelier

Oamenii se intalnesc , viata ii aduce impreuna prin si pentru felurite treburi si o vreme calatoresc impreuna, merg poate pe aceeasi carare mai mult timp, poate doar de la un hop la altul...ceea ce insa ei au cu totii in comun e omenescul lor si faptul ca se afla pe drum...pe drum spre ei insisi.

S-au scurs 4 Sambete, pline patru sambete, in care ne-am cunoscut si ne-am descusut unii pe altii astfel incat sa putem sa tesem din fiintele noastre adunate la un loc ceva nou ....lucruri care n-au cuvinte si care nu se vad desi le traim cu totii din plin...

Am patruns in bucatarie si spre bucatarie astfel incat sa reusim sa intelegem hrana intr-un mod diferit si sa putem impreuna sa facem pasi de la obisnuinta la constienta...

Ceea ce am realizat, eu nu pot sa cantaresc, pentru ca nu este ceva de cantarit...pot insa sa spun ca ceea ce voi ati nascut in mine prin faptul ca ati decis sa fim alaturi in aceasta serie de ateliere a fost cu totul unic si ca inainte de a va darui  ceva din ceea ce am reusit sa dobandesc ca experienta, voi sunteti cei responsabili ca am putut sa fac asta si cand spun voi imi permit sa va numesc :

Larisa Dumitrache

Ioana Mihai

Brenda si Bogdan Calin

Tania Bordeianu

Mihaela Calin

Vlad Ceplinski

Sylvia Petre

Teodora Delcea

Gagiu Ana Maria

Georgeta Varzariu

Ionela Bunea

Andrada Simedru

Viorela Popa (Yoo Yoo)

Iuliana Pufan

Madalina Constantin

Elena Bancila

Andrea Piperea

Voua eu va multumesc pentru toate cele pe care le-am petrecut impreuna si va reamintesc acel exercitiu de observare pe care l-am povestit ieri legat de soare sunt chiar nerabdator sa impart pe 12 iulie 2014 acel tort cu voi la o poveste si la depanat de amintiri bucataresti si nu doar.

Inainte de a adauga si aici cateva imagini este nevoie sa va spun ca aceste ateliere n-ar fi fost posibile fara colaborarea cu cei de la Casa Rudolf Steiner Bucuresti si in special Alexandru Ceplinski, caruia tin sa-i multumesc pe aceasta cale si cu intentie am lasat la urma fotograful Silviu Alex al carui ochi viu si atent a avut grija sa va surprinda in toate ipostazele. 

A mai ramas un singur om caruia eu ii sunt foarte recunoscator caci, acest om este metamorfoza vointei mele atunci cand timpul si ceea ce am de facut ma constrange sa nu pot sa ma ocup de toate aspectele organizatorice, omul care la propriu si la figurat a rasturnat intreg Bucurestiul astfel incat toate ingredientele sa fie la dispozitie, toata aparatura sa fie in ordine toate cerintele voastre sa poata fi realizate. Efortul si dedicatia ta TATIANA sunt baza pe care celelalte lucruri s-au putut aseza astfel incat astazi sa privim in spate si sa vedem ceea ce am reusit impreuna sa cladim.MULTUMESC!

Am inceput cu ritmuri....

...am facut sucuri , smoothie-uri si ape limepzi...

painici si crackersi...

...am socializat cu ingrediente condimente si am descoperit impreuna lumi noi...

am pregatit ceva de pranz...cu gongul care ne cheama la masa...

am degustat...

si ...la final ne-am apropiat de dulciuri....

Pentru cei care doresc si mai multe imagini le puteti gasi aici.