sâmbătă, 27 octombrie 2012

Afinul si ale sale fiice...



Mi-am propus asa incet sa adun si sa va trimit rand pe rand cate ceva despre fructele noastre autohtone astfel incat sa puteti sa le cunoasteti dincolo de gust si de intrebuintare si din puntul lor mai stiintifico-spiritual pentru a putea sa deveniti constienti usor usor de importanta calitatii si felului in care va hraniti, este misiunea mea ca bucatar mai ales si mai apoi ca om sa va ofer aceste lucruri, sa va dau posibilitatile si potentialitatile ascunse in fiecare ingredient astfel incat sa puteti sa cunoasteti muzica, dansul, costumele, scenografia si luminile unei "sali de spectacol" unui Sanctuar mai maret decat va puteti imagina ......Bucataria. 

Afinul are numele științific Vaccinium myrtillus L.. Popular i se mai spune afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară. 



Este un arbust mic, cu multe ramuri, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sale sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe. Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte 1-2 la axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie.
Crește în regiunile alpine pînă la altitudinea de 2000-2500 m, mai ales pe versanții umbriți și umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stîncării și pe soluri silicoase.


Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în perioada mai-septembrie, după care se usucă la umbră, în locuri bine aerisite. Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie - septembrie, consumându-se fie uscate fie proaspete. Pentru recoltarea lor se folosește un „pieptene” metalic.

Frunzele conțin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină si au proprietati hipoglicemiante

Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic), fructoza, factori vitaminici P ( antacianozide)

Frunzele și fructele de afin au proprietăți astringente datorită taninului. Au activitate antibiotică, modificând favorabil flora patogenă intestinală, și antidiareică.



Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentație sau de putrefacție), parazitoze intestinale, infecții urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) și diuretic precum și în reumatism, afecțiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulcerații cronice sângerânde. 

Se pot folosi următoarele preparate:infuzie din frunze, decoct din frunze ,suc de fructe, decoct de fructe.

Dincolo de uzul sau medicinal direct cand este folosit in forma descrisa mai sus poate fi o dulceata absolut fabuloasa, in amestecurile cu mierea daca sunt pisate proaspete veti obtine un elixir alchimic care va aduce ( atentie nu faceti exces caci constipa) un plus de savoare culoare si gust tartelor, prajiturilor si sucurilor proaspete. In sezonul lui faceti-va vreme si mergeti sa il culegeti singuri sau macar dca treceti pe langa ele umpletiva gurile pana la refuz si savurati alaturi de mos martin....indicat sa nu :) , toata splendoarea acestui fruct-medicament.



Pofta sa va fie slujbasul nevoii.

Un comentariu: