duminică, 14 octombrie 2012

O poveste...

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Copilul era mic, iar scoala era mare.Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost fericit...iar scoala nu mai arata atat de inspaimantatoare.

Intr-o dimineata cand copilul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:
- Azi o sa facem un desen.

- Grozav, a spus baietelul, caci lui ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei , tigri, pui , trenulete , vapoare...Si-a scos cutiuta cu creioane si a inceput sa deseneze...

Dar profesoara a zis:
- Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
- Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.

"Grozav"s-a gandit baiatul, caci ii era drag sa deseneze flori. A inceput sa deseneze flori frumoase, le-a colorat in roz, portocaliu, albastru...

Dar profesoara le-a zis:
- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina vede.
- Acum puteti incepe.



Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi florile sale...ale lui erau mai frumoase, dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare cum desenase profesoara...rosie cu tulpina verde.

Intr-o alta zi, profesoara le-a spus copiilor:
- Azi vom modela cu lut.

"Grozav" se gandii baietelul, caci si acasa se juca cu lutul in curte si era o bucurie sa poata face , camioane, serpi, broscute si tot felul de grozavii.Dar a asteptat pana toti au fost gata .

- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.
"Grozav"se gandii iar baiatul caci si asta ii placea sa faca si se apuca sa modeleze.Profesoara insa spus:
- Asteptati, va arat eu cum se face. Si le arata cum sa faca o farfurie adanca.
- Asa! Acum puteti incepe!

Baietelul a privit farfurioarele lui mici si apoi cea a profesoarei, a le lui erau mai dragute dar n-a spus nimic, a facut o bila de argila din toate si a modelat apoi o farfurie precum cea aratata.

Incet baiatul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucrurile la fel ca profesoara, iar curand nu mai facea nimic de unul singur.

Se intampla ca intr-o zi familia baiatului sa se mute in alt oras, iar baietelul schimbase scoala. Aceasta era si mai mare, nu se mai intra direct din curte ci avea coridoare lungi si clase multe.

In prima zi in noua scoala , noua profesoara le zise :
- Astazi vom desena.
- Grozav,  zise baiatul, si astepta ca profesoara sa-i spuna ce sa deseneze.

Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa, iar candaajuns langa baietel i-a spus:
- Tu nu vrei  sa desenezi?
- Ba da, a zis baiatul, ce desen facem?
- Nu stiu pana nu-l faci, i-a raspuns profesoara.
- Cum sa-l fac? intreba baiatul....
- Cum iti place tie...raspunse ea.
- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baiatul.
- Cum vrei tu! a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen si l-ati colora la fel cum as sti eu cine  ce a facut?
- Nu stiu, zise baietelul...si incepu sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde...


Interesanta poveste nu ?....si interesant e ca florile rosii cu tulpini verzi sunt propriile noastre obisnuinte si prejudecati, formate in ani si ani de unii sau altii mai mult sau mai putin constienti de ceea ce fac in oamneii mari de maine...v-am scris povestea asta datorita unei intamplari din saptamana tocmai scursa....Luni am facut un tort crud ( raw ) pentru cineva si a fost un eveniment special pentru acea persoana, insa la acest eveniment au fost mai multi invitati care au gustat din acest tort. Unul dintre ei a avut o reactie foarte plina de bucurie cand a vazut tortul si dupa nici 3 lingurite s-a oprit....si n-a mai mancat....nimic din ce se astepta nu se regasea in gustul tortului era ceva complet diferit si iesit din obisnuitul lui.....Un alt invitat a gustat si impresia prima a fost....- Ciudat, dupa prima lingurita, ciudat dar altfel dupa a doua ....si dupa a treia a fost chiar bun, pentru a se incheia cu un excelent la sfarsit.....

Pentru a putea sa intelegi si sa savurezi bucataria altfel, bucataria cruda mai ales este nevoie si am sa-l citez pe cel de-al doilea invitat..."toate reprezentarile despre dulciuri pe care le-am avut trebuie sa le las deoparte pentru a putea sa ma bucur si sa savurez o prajitura excelenta dar complet altfel decat mi-am imaginat vreodata.

O saptamana plina va doresc, si puneti-va pofta in slujba nevoii.

5 comentarii:

  1. Nu stiu cum a fost tortul,desi tare mi-as dori sa-l gust,dar daca este la fel de bun ca povestea sigur o sa cer sa-mi mai faci unul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ramane decat sa treci intr-o zi pe la Omra sa gusti un desert crud de acolo , iar apoi daca esti convinsa de poveste si de gust ....oricand poti sa imi ceri si iti fac.;)

      Ștergere
  2. cred ca mai avem nevoie de astfel de povesti

    RăspundețiȘtergere
  3. si totusi povestioara imi aminteste de niste versuri ale unui mare om,care aproape o viata a mancat pe fuga si cu conceptii total furtunoase despre ce inseamna a manca pana intr o zi cand a scris versurile intrand intr o meditatie completa despre ce inseamna crud,greu de crezut pentru noi ca acum 1600 de ani,oamenii ar fi mancat de fapt crud sau si crud
    Cât timp au sa te-nsele parfumuri si culori?
    Ce-i rau, ce-i bine-hranind cu fumul de ars si focul ce-nconjoara mancarea
    ce azi doar beai si-o sa ma bucur
    si-as vrea sa spun cum sa faci altfel
    si as mai sta o viata sa-nvat ce-i crud
    si sa ating culorile ce-s vii

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tot un mare om....spunea si el: "Toate-s vechi si noua-s toate...
      Tu te-ntreaba si socoate..." ....mda a regasii ceea ce este o valoare de natura vesnica pe care umanitatea a castigat-o in timp si prin sarguinta si sange...e o sarcina a fiecarui individ de a relua acel proces pentru a putea sa-l inteleaga faptic nu teoretic...asa ca pentru toti la timpul potrivit .

      Ștergere